Comedii. Chirițele

”Nu se poate tagadui parintelui lui Iorgu de la Sadagura si al Coanei Chirita, in succesivele ei ipostaze, talentul creionarii bufe, verva si comicul. Ce au putut fi pentru romanii de pe ambele maluri ale Milcovului comediile si monologurile lui Alecsandri, jucate de Matei Millo, care le-a dat viata si demonie, iar apoi imnurile si horele lui din martie `48 si din preajma Unirii, numai o imaginatie nutrita cu oarecare cunostinte istorice si sociale si-o poate inchipui. Scenele Teatrului Naţional din Iasi si din Bucuresti au comunicat spectatorilor nu o data un fior prerevoluţionar, iar in hohotele de ras ale lor se naruia anticipativ o sistema politica perimata, care se credea sempiternă. Inca din momentul primelor lui injghebari dramatice, unele originale, altele adaptari, teatrul a corespuns la noi, mai ales dorita lui Alecsandri, functiei lui sociale. Prevazut cu o putere de lucru si de improvizatie neobisnuita, tanarul poet a lucrat in teatru cat o intreaga echipa de autori dramatici la un loc.”