„... Maiestate, Regina a murit.
Ar fi trebuit să moară mai târziu, când aş fi avut vreme să mă ocup de asemenea veste. Mâine şi apoi mâine şi iar mâine, zilele mi se scurg pe nesimţite până la ultima silabă din cartea timpului şi n-a fost zi, care să nu lumineze nerozilor spre mormânt. Stinge-te lumânărică, stinge-te. Viaţa nu e decât o umbră trecătoare, e ca un sărman actor, care se umflă şi se zbuciumă un ceas pe scenă şi pe care pe urmă nu-l mai auzi; e o poveste spusă de un idiot furios şi gălăgios, dar care n-are nicio noimă...”
