Ellis Avery este autoarea bestsellerului internaţional Foc în pavilionul de ceai, apărut la Humanitas Fiction în 2008. Un tur de forţă al imaginaţiei istorice, romanul Ultimul nud (2012) vorbeşte despre geniu şi măiestrie artistică, despre iubire şi dorinţă, regrete şi, mai ales, despre speranţa care poate transcende momentele tragice ale istoriei.
Rive Gauche, anii '20, pictori celebri, aristocraţi, bancheri şi artişti, eros şi trădări. Un roman îndrăzneţ, reînviind atmosfera boemă din Parisul anilor nebuni şi evocând atât figura fascinantă şi scandaloasă a pictoriţei Tamara de Lempicka, cât şi pe cea a celebrului ei model, Rafaela, care i-a fost marea iubire.
Paris, Bois de Boulogne, 1927. Tânăra Rafaela Fano are parte de o întâlnire neobişnuită: o femeie care coboară dintr-un strălucitor Bugatti verde îi cere să-i pozeze. Misterioasa şi extravaganta străină este Tamara de Lempicka, artista emblematică a curentului Art Deco. Senzuala Rafaela, ale cărei forme voluptuoase atrag privirile bărbaţilor şi femeilor deopotrivă, ajunge nu doar muza, ci şi iubita contesei de Lempicka, devenită o artistă respectată în efervescentul Paris al epocii jazzului după ce revoluţia bolşevică a silit-o să fugă din Sankt Petersburg. Rafaela inspiră cele mai celebre pânze ale artistei, captând l'air du temps al acelei epoci de emancipare erotică şi abandon în voia simţurilor. Însă relaţia lor va fi pusă în pericol mai întâi de inconstanţa şi orgoliul Tamarei, pentru ca apoi istoria sumbră a secolului XX să aibă ultimul cuvânt.
Adriana Gionea, „Ultimul nud – Muzele se imbraca de la Chanel“ (Postmodern.ro, mai 2014)
