Au fost multi cei care s-au uitat spre sinuciderea personajului central al romanului lui Goethe, Werther, ca spre un model replicabil, indiferent de gen, de cultura locala… Deopotriva baieti si fete, din Germania si Franta, decid sa-si ia viata, avand in buzunare exemplare din romanul lui Goethe. Faptul ca se stia ca povestea lui Goethe era bazata pe evenimente reale a amplificat "febra Werther“, care a cuprins continentul european si care avea sa dureze timp de decenii dupa publicarea romanului.
Daca astazi, la mai bine de doua veacuri de la aparitie, mai exista un interes pentru Suferintele tanarului Werther, acesta nu este animat doar de cautari de istoria mentalitatilor sau a literaturii. Werther e citit si in secolul XXI cu aceeasi placere vinovata a adolescentei sau cu emotia resuscitata a maturitatii.
Werther este si altceva decat fictiune! Werther este un efect, asa cum sustinea in 1974 sociologul american David Phillips. Desigur, pentru Marilyn Monroe, in 1962, pentru Kurt Cobain, in 1994, sinuciderea de tip wertherian a fost o "solutie“ pentru dramele personale.
Pentru noi, toti ceilalti cititori ramasi in viata, Werther este primejdios aratandu-ne cat de mediocre ne sunt emotiile.
