Viață românilor plecați în ultimii zeci de ani în străînătate a devenit subiect de film, teatru și sursă inepuizabilă pentru cei care mânuiesc cu dibăcie condeiul și aștern pe hârtie fapte, întâmplări, trăiri ale timpurilor pe care acești oameni le trăiesc. Și cine ar putea descrie mai frumos și mai adevărat dorurile și nostalgia, chinurile și sacrificiile, dezrădăcinarea și nevoia de apartenența, decât ei, cei plecați?
Cartea Mâinile mamei mele semnată de Marcela Szentgyorgyi a apărut la editura Floare de iris, din Iași, la 1 iunie 2021 și este o oglindă a emigrantului român.
Marcela Szentgyorgyi s-a născut la Târnăveni, județul Mureș, la 3 octombrie 1969 și de 11 ani trăiește împreună cu familia la Goteborg, în Suedia. Emoțiile, gândurile, trăirile care i-au invadat sufletul și mintea în acești ani, de când se află departe de pământul natal, i-au devenit inspirație și astfel a ieșit recent de sub tipar prima să carte.
În rândurile acestei cărți nu plâng doar durerea mea”, ne-a mărturisit autoarea. „Plâng durerea celor mulți plecați din țară, care și-au lăsat părinții îndurerați, rezemați de stâlpul porții vechi. O imagine că un semn făcut cu fierul înroșit în sufletele noastre, când, la întoarcere, nu-i mai găsim pe nicăieri. Găsim doar casă gata să cadă, iarbă necosită, poartă ruginită. Pustiu… gol… dureros de pustiu… Aici nu e doar durerea mea. E durerea unei națiuni… a unui popor.
