„Am avut norocul să-l cunosc personal pe Hanshichi şi să-l întâlnesc deseori, ba chiar să-l vizitez acasă, în Akasaka. [...] Îi plăcea traiul îndestulat şi întotdeauna mă trata cu cel mai bun ceai şi cele mai delicioase prăjiturele. Şi îmi depăna poveşti din tinereţe. Am izbutit să umplu un caiet gros cu misterele povestite de Hanshichi. Le-am ales pe cele mai captivante pentru a le oferi cititorilor, dar ele nu se succedă neapărat în ordine cronologică...“
Prin povestirile ciclului Hanshichi torimonochō (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi), publicate între anii 1917 şi 1937, Kidō Okamoto inaugurează genul poliţist în literatura niponă. De altminteri, scriitorul este considerat un Arthur Conan Doyle al Japoniei, inventând un personaj emblematic, pe inspectorul Hanshichi, care rezolvă aparent fără efort cazurile cele mai complicate şi enigmatice. La senectute, jovialul inspector rememorează nostalgic anchetele, iar relatarea întâmplărilor trecute este un prilej de evocare plină de culoare a capitalei Edo şi a Japoniei din timpul shōgunatului Tokugawa.
Rodica Grigore, „Despre samurai şi fantome“ (Cultura, februarie 2015)
