„Adevăratul subiect din Idiotul este iminența și imanența morții. Imaginea lor se regăsește în în picture lui Holbein ce-l înfățișează pe Cristos dat jos de pe cruce. Copia acestui portret atârnă pe unul dintre pereții casei lui Rogozin, și atât Dostoievski, cât și prințul Mîșkin l-au contemplat în Basel. Ni se spune că tabloul înfățișează un om mort, o bucată de carne fără viață, distrusă, fără niciun indiciu asupra unei eventuale învieri. Forma acestui roman este produsul răbufnirilor inexorabile ale celor mai adânci preocupări ale autorului. Trăirea religioasă intensă din carte este dată de calitatea îndoileii și fricii lui Dostoievski.” (A. S. Byant)
„O carte ce reușește să se avânte fără teamă în suferință și în același timp să lumineze fumusețea umană nemuritoare, aproape inefabilă.” (The Atlantic)
„Idiotul este una dintre cele mai răvășitoare, mai incitante și mai remarcabile cărți pe care le-am citit vreodată.” (A. C. Grayling)
