Povestea lui Dewey începe într-o dimineaţă friguroasă de ianuarie. Avea doar câteva săptămâni când a fost abandonat într-o cutie de recuperare a cărţilor unei biblioteci. Cea care îl va salva este Vicky Myron, directoarea bibliotecii din micul oraş american Spencer, o mamă singură care la rândul ei era o supravieţuitoare: reuşise să treacă peste pierderea fermei familiei, peste ameninţarea unei boli incurabile şi peste o căsnicie eşuată din cauza alcoolismului soţului. Ridicându-se în două labe, ca şi cum încerca să-şi exprime recunoştinţa, Dewey o cucereşte imediat. Povestea lui Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, îi va emoţiona şi îi va încuraja şi pe locuitorii orăşelului Spencer, greu încercat în anii '80 de criza economică. În următorii nouăsprezece ani, îi va încânta mereu cu entuziasmul, căldura şi mai ales cu cel de-al şaselea simţ prin care ştia de fiecare dată cine avea nevoie cel mai mult de el. Astfel Dewey a devenit faimos în tot statul Iowa şi, aproape incredibil, în întreaga Americă şi în lume.
Elisabeta Lăsconi, „Când regele este un pisoi...“ (Ziarul de Duminică, iulie 2012)
Despre Dewey în Ziarul de duminică (martie 2012)
