Cuvinte despre Lumină (#1). Câmpiile Sfărâmate

Pe măsură ce ochii se obișnuiau cu întunericul, amintirile despre moarte păleau, desi n-avea să scape de ele niciodată. Erau cicatrice ale memoriei și avea să le poarte toată viața, așa cum le purta pe cele de pe trup. Și pe cele de pe frunte.

Nu toți sclavii sunt sortiți unei vieți de sclavie, iar Kaladin este cel mai bun exemplu. După recăpătarea libertății, el își dă seama că puterile îi sunt mai mari decât credea, dar la fel și responsabilitățile primite odată cu titlul de căpitan al gărzii regale. Nu este simplu să aperi corona când capetele încoronate cad sub tăișul sabiei Asasinului Alb, care anunță întoarcerea Pustiitorilor și a Devastării. Shallan, singura care înțelege semnele acelea, își asumă misiunea de a străbate Câmpiile Sfărâmate în căutarea unei salvări.

Pustiitorii aveau să se întoarcă – nu erau numai o amenințare îndepărtată, din povești.

Trăiau printre oameni, și încă de mai multe veacuri.