– Vrei taxi? a repetat el.
A ridicat brațul drept [...].
Am pașit spre el, că și cum aș fi intenționat să-i trec prin dreapta. Mi-a zâmbit, un zâmbet care ar fi trebuit să fie prietenos, dar care pentru mine era cel puțîn pe jumătate de prădător.
Am zâmbit la rândul meu, într-o expresie de felul „Ești draguț să mă ajuți, fiindcă sunt complet pierdut pe-aici”. Thailandezul a aprobat din cap, liniștit că va fi simplu.
Dar n-avea să fie simplu. N-avea să fie deloc simplu.
Cu o clipă înainte de a ajunge în dreptul lui, i-am inhațat brusc încheietura dreapta cu mâna mea stânga și i-am smucit brațul spre dreapta mea, prinzandu-i tricepsul și trăgându-l cu totul pe lângă mine. [...]
Am întins mâna stânga în jurul taliei lui și i-am prins încheietura dreapta. L-am strâns apoi violent, trăgându-l spre mine și a icnit, când o parte din aer i-a părăsit brusc plămânii. Acum amândoi eram cu fețele spre bar.
