„Cartea aceasta… este o parte din bilantul-confesiune al unui intelectual care a trait in exil tragedia comunismului inscaunat in Romania de Armata Rosie…
In sfarsit, poate ca multi vor gasi prea severe unele aprecieri privind pe cativa dintre scriitorii nostri, astazi clasici. Mai ales ca tonalitatea pamfletara se substituie, nu o data, polemicii de idei. Este adevarat: dar nu de idei duceau lipsa scriitorii si carturarii nostri care au ales colaborarea fara nuante cu inchizitorii culturii si spiritualitatii romanesti – ci de o minima demnitate. In plus, aservindu-si constiinta, ei au ales Academia, in aceeasi vreme in care multi dintre colegii lor preferasera Temnita.“ — VIRGIL IERUNCA
