Carlo Rovelli

Primii filozofi ai Greciei antice apar in secolul VI i.Cr., in Asia Mica, pe tarmul ionian al Marii Egee: Thales, Anaximandru, Anaximene, Heraclit, Anaxagora. Aristotel ii numeste "fizicieni" pentru ca, desprinzandu-se de traditia mitica, incearca sa explice fenomenele naturale fara sa faca apel la zei. Altfel spus, descopera si dezvolta ratiunea pentru a intelege lumea - o revolutie in gandire care, continuata vreme de doua mii sase sute de ani, a condus la stiinta moderna. Fizicianul Carlo Rovelli, unul dintre protagonistii cercetarii in gravitatia cuantica, ne ofera perspectiva unui om de stiinta asupra rolului jucat de Anaximandru din Milet in aceasta revolutie intelectuala. Contributiile lui Anaximandru sunt un salt urias in cunoastere: e primul care isi da seama ca sub Pamant se afla tot cer, deci ca Pamantul pluteste in spatiu; e primul geograf; explica, uneori cu o intuitie surprinzatoare, fenomenele meteorologice prin cauze naturale; intelege ca viata a aparut in mare si ca fiintele vii sunt supuse evolutiei; si, poate speculatia cea mai indrazneata, concepe existenta unei entitati invizibile, apeiron-ul, element unificator pentru toate obiectele percepute de simturile noastre - idee care se regaseste in fizica teoretica moderna. Aducand in prim-plan figura lui Anaximandru, care pe buna dreptate poate sta alaturi de Newton sau Einstein, Rovelli are prilejul sa analizeze imprejurarile istorice ale aparitiei "miracolului grec" - importanta crearii unui alfabet fonetic si a instituirii democratiei - si insasi conditia stiintei, care presupune cultivarea spiritului critic, permanenta punere in discutie a ceea ce ni se pare ca stim, curajul de a renunta la certitudini comode. Cartea lui Rovelli te indeamna sa gandesti rational...

Pana relativ recent destui oameni de stiinta credeau ca gaurile negre, obiecte care inghit tot ce se afla in vecinatatea lor, sunt pure fictiuni ale teoreticienilor, permise de ecuatiile gravitatiei lui Einstein. Azi, gaurile negre au depasit domeniul SF, fizicienii nu se mai indoiesc ca ele exista, si a fost chiar fotografiat efectul lor asupra corpurilor cosmice. Aceleasi ecuatii ale lui Einstein permit insa si existenta gaurilor albe, obiecte din care ies materie si radiatie, in loc sa intre, inversul gaurilor negre. Gaurile albe, deocamdata ipotetice, sunt pariul sustinut de Carlo Rovelli si explicat cu farmecul unui narator pasionat, ca in toate cartile sale, pentru a ajunge la o perspectiva fascinanta asupra timpului si universului.Nimeni nu scrie despre cosmos precum fizicianul teoretician Carlo Rovelli. - The Washington Post..

In vara anului 1925, un tanar fizician pe nume Werner Heisenberg ajungea pe insula Helgoland din Marea Nordului. In acel peisaj arid nu mai suferea de alergie si avea ocazia sa se gandeasca la o problema pe care nimeni nu reusise s-o lamureasca: ce se intampla in interiorul atomului? Acolo, pe insula Helgoland, Heisenberg a avut o idee care avea sa puna bazele teoriei cuantice, declansand cea mai profunda revolutie stiintifica din toate timpurile. Pe cat de mari au fost succesele ei - a adus cu sine tehnologia moderna si energia nucleara -, pe atat de stranii sunt premisele teoriei cuantice si fenomenele pe care le descrie: la scara microscopica, lumea arata cu totul altfel decat o vedem in viata de zi cu zi. Helgoland este povestea nasterii teoriei cuantice si a incercarii fizicienilor si filozofilor de a-i intelege semnificatia. Carlo Rovelli prezinta difereritele ei interpretari acumulate vreme de un secol, pentru a ajunge la interpretarea relationala, in care lumea e alcatuita la nivel fundamental din relatii si evenimente, nu din substante fixe, durabile. La fel ca tot ce ne inconjoara, noi insine existam doar prin interactiunile cu ceilalti, suntem precum reflexiile succesive in oglinzi. Daca stranietatea teoriei cuantice ne tulbura, tot ea ne deschide si noi perspective de intelegere a realitatii. O realitate mai subtila decat cea a materialismului simplist al particulelor in spatiu. O realitate alcatuita mai degraba din relatii decat din obiecte. - Carlo Rovelli Nimeni nu scrie despre cosmos precum fizicianul teoretician Carlo Rovelli. - The Washington Post..

Timpul ascunde în sine un mister care nu încetează să ne uimească. Filozofii, artiștii și poeții au încercat să-i surprindă semnificația, iar oamenii de știință au descoperit că natura lui e diferită de ceea ce ne spune intuiția. De la Boltzmann la teoria cuantică și de la Einstein la gravitația cuantică cu bucle, perspectiva noastră asupra timpului a suferit transformări radicale: în cele din urmă găsim că timpul nici măcar nu apare în ecuațiile fundamentale ale fizicii...

„Fizicianul care ne-a transformat perspectiva asupra universului.“ — Financial TimesCarlo Rovelli, unul dintre protagoniștii cercetărilor din gravitația cuantică, urmărește evoluția ideilor despre alcătuirea lumii, din Antichitate până la descoperirile și modelele teoretice cele mai recente, care ne modifică radical perspectiva asupra materiei, spațiului și timpului. Consecința punerii de acord a teoriei cuantice cu relativitatea generală este că spațiul și timpul nu sunt entități continue, divizibile la infinit, ci au o structură granulară.„De-a lungul întregii mele cariere ştiinţifice, prietenii şi oamenii pur şi simplu curioşi mi-au cerut să le explic ce e cu cercetarea în domeniul gravitaţiei cuantice. Cum e posibil să studiezi noi modalităţi de a concepe spaţiul şi timpul? Mi s-a cerut de nenumărate ori să scriu o relatare pe înţelesul tuturor a acestor cercetări.“ — CARLO ROVELLICarlo Rovelli este autorul bestsellerului Șapte scurte lecții de fizică, vândut în peste un milion de exemplare...

„Fizicianul care ne-a transformat perspectiva asupra universului.” (Financial Times)Carlo Rovelli, unul dintre protagoniștii cercetărilor din gravitația cuantică, urmărește evoluția ideilor despre alcătuirea lumii, din Antichitate până la descoperirile și modelele teoretice cele mai recente, care ne modifică radical perspectiva asupra materiei, spațiului și timpului. Consecința punerii de acord a teoriei cuantice cu relativitatea generală este că spațiul și timpul nu sunt entități continue, divizibile la infinit, ci au o structură granulară.„De-a lungul întregii mele cariere ştiinţifice, prietenii şi oamenii pur şi simplu curioşi mi-au cerut să le explic ce e cu cercetarea în domeniul gravitaţiei cuantice. Cum e posibil să studiezi noi modalităţi de a concepe spaţiul şi timpul? Mi s-a cerut de nenumărate ori să scriu o relatare pe înţelesul tuturor a acestor cercetări.” (Carlo Rovelli)..

Pentru a discerne esentialul dintr-un ansamblu vast de cunostinte si a-l exprima intr-o forma larg accesibila e nevoie sa poti privi peisajul stiintific de la mare altitudine. Ba chiar e nevoie sa participi tu insuti la progresul cunoasterii, sa fii unul dintre protagonistii ei. Este cazul lui Carlo Rovelli, unul dintre cei mai importanti fizicieni ai zilelor noastre, ale carui contributii in domeniul gravitatiei cuantice sunt fundamentale. Sapte scurte lectii de fizica – bestseller international tradus in peste treizeci de limbi – e o capodopera de limpezime si spirit sintetic, o excelenta prezentare a ceea ce stim si a ceea ce vrem sa aflam despre univers. Aceste lectii au fost scrise pentru cei care stiu putin sau nu stiu nimic despre stiinta moderna. Impreuna, ele ofera o privire de ansamblu concentrata asupra celor mai fascinante aspecte ale marii revolutii savarsite in fizica in secolul XX si ale intrebarilor si misterelor pe care aceasta revolutie le-a adus la lumina. Caci stiinta ne arata nu doar cum sa intelegem mai bine lumea, dar si cat de vasta e dimensiunea a ceea ce inca nu cunoastem. - Carlo Rovelli..

„În ultimii treizeci de ani, Carlo Rovelli a fost sursa unora dintre cele mai fascinante idei din fizica fundamentală.“ — New ScientistMarea dificultate cu care se confruntă azi fizica fundamentală ține de incompatibilitatea dintre cele două mari teorii din secolul XX: relativitatea generală (care descrie legătura dintre spațiu-timp și gravitație) și mecanica cuantică (născută din sondarea microcosmolui). În căutarea unei teorii cuantice a gravitației, au fost lansate câteva propuneri revoluționare, iar Carlo Rovelli este figura centrală a unui domeniu de cercetare promițător: gravitația cuantică cu bucle. Și dacă timpul n-ar exista? împletește prezentarea intuitivă a rezultatelor din acest domeniu cu episoade revelatoare din cariera de fizician a lui Rovelli, care l-a purtat din Europa în America și înapoi în Europa. Aflăm că spațiul și timpul nu apar în ecuațiile fundamentale ale teoriei, ci sunt doar manifestări macroscopice – idee bizară la prima vedere, dar susținută de o perspectivă logic coerentă. Aflăm, în fond, că lumea nu e așa cum ni se pare, există straturi mult mai adânci ale realității, iar pentru a le înțelege trebuie să ne abandonăm prejudecățile. Cartea lui Rovelli este o lecție despre știință, despre filozofia și etica științei, însă și pledoaria pasionată pentru rațiune a unui umanist...