Carl Gustav Jung

Cartea autobiografică a lui Jung — una dintre cele mai tulburătoare piese memorialistice ale secolului XX — este săracă în fapte de viaţă exterioară: schiţa copilăriei într-o familie de pastori, o trecere în revistă a practicii de medic psihiatru, întâlnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, câteva călătorii în locuri exotice (Africa, India).Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se desenează conturul viguros al unei alte vieţi, de o infinită bogăţie. Treptele ei cronologice sunt intuirea, de la o vârstă incredibil de fragedă, a unei entităţi psihice autonome, formidabila coliziune cu inconştientul, târzia lui autorealizare („Viaţa mea“, spune Jung de la bun început, „este povestea unei realizări de sine a inconştientului“).Această „a doua“ viaţă, cea lăuntrică, s-a exprimat în vise, viziuni, călătorii în spaţii extramundane, experienţa nemijlocită a lui Dumnezeu — toate mărturisite public de Jung, alături de premoniţiile sale asupra viitorului umanităţii şi de gândurile sale cele mai intime despre religie, numai în Amintiri. Şi din aceleaşi experienţe lăuntrice s-a născut originala operă jungiană.Considerându-le incompatibile cu contribuţia sa ştiinţifică, Jung nu şi-a inclus Amintirile în corpusul Operelor complete. Şi totuşi, această carte autobiografică rămâne cea mai bună introducere în psihologia analitică jungiană: aici pot fi găsite originea şi semnificaţia conceptelor ei fundamentale — de la „inconştient colectiv“ şi „arhetipuri“ până la „individuaţie“...

Cartea autobiografica a lui Jung -- una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului XX -- este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, o trecere in revista a practicii de medic psihiatru, intalnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, cateva calatorii in locuri exotice (Africa, India). Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele ei cronologice sunt intuirea, de la o varsta incredibil de frageda, a unei entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu inconstientul, tarzia lui autorealizare ("Viata mea, spune Jung de la bun inceput, este povestea unei realizari de sine a inconstientului").Aceasta "a doua" viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, viziuni, calatorii in spatii extramundane, experienta nemijlocita a lui Dumnezeu -- toate marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale asupra viitorului umanitatii si de gandurile cele mai intime despre religie, numai in Amintiri. Si din aceleasi experiente launtrice s-a nascut originala opera jungiana.Considerandu-le incompatibile cu contributia sa stiintifica, Jung nu si-a inclus Amintirile in corpusul Operelor complete. Si totusi, aceasta carte autobiografica ramane cea mai buna introducere in psihologia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea si semnificatia conceptelor ei fundamentale -- de la "inconstient colectiv" si "arhetipuri" pana la "individuatie". ..

Note ale seminarului susţinut între 1928 şi 1930Volum editat de William McGuireCititorul consecvent al operelor lui C.G. Jung, publicate sistematic de Editura Trei în ultimii zece ani, a constatat, fără îndoială, preponderenţa expunerii teoretice asupra materialului clinic şi a consideraţiilor de tehnică. Prezentul volum, care cuprinde transcrierea seminarului pe tema interpretării viselor, susţinut de Jung la Zürich între 1928 (noiembrie) şi 1930 (iunie), completează această lacună. Textul ne oferă şansa de a-l descoperi pe Jung ca analist şi de a gândi şi înţelege cu el pacientul său, pornind de la 30 de vise ale acestuia, care sunt interpretate pe rând, în cuprinsul seminarului. Avem ocazia de a citi cea mai completă descriere a metodei jungiene de interpretare a viselor. Un adevărat eveniment cultural, cartea este interesantă pentru toţi cei preocupaţi de modul în care lucra una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale secolului XX...

Cel de-al VIII-lea volum al Operelor Complete conţine precumpănitor lucrări care prezintă cunoştinţele fundamentale şi ipotezele de lucru esenţiale ale lui C.G. Jung. În cele 18 studii sunt prezentate, argumentate şi clarificate principalele elemente ale teoriei formulate de Jung şi care o diferenţiază de psihanaliza freudiană – aspecte ce ţin de teoria libidoului, structura şi dinamica psihicului, relaţia dintre conştient şi inconştient, individuaţie, psihologia visului. De asemenea, este descrisă pentru prima dată şi utilizarea terapeutică a unei tehnici specifice psihologiei analitice – imaginaţia activă. Dintre studiile cuprinse în volum, „Sincronicitatea ca principiu al corelaţiilor acauzale" prezintă un interes deosebit deoarece abordează situaţii determinate arhetipal, care nu pot fi înţelese pe baza principiului cauzalităţii. E vorba mai degrabă despre coincidenţe semnificative care adaugă o nouă dimensiune înţelegerii ştiinţifice.Problema sincronicităţii m a preocupat îndelung, şi anume în mod serios de pe la mijlocul anilor douăzeci când, cercetând fenomenele inconştientului colectiv, am dat repetat peste corelaţii pe care nu le mai puteam interpreta ca pe o îngrămădire sau formare întâmplătoare de grupuri. Era vorba anume de „coincidenţe" corelate semnificativ în aşa fel, încât întâlnirea lor „întâmplătoare" reprezenta o improbabilitate care trebuia exprimată de o mărime imensă. Amintesc de exemplu un caz pe care l am observat: o tânără pacientă avusese într un moment decisiv al tratamentului un vis, în care primea în dar un scarabeu de aur. În timp ce mi povestea visul, stăteam cu spatele la fereastra închisă. Deodată am auzit un zgomot în spatele meu ca şi cum ceva bătea uşor în geam. M am întors şi am văzut o insectă zburătoare care se lovea de geam. Am deschis fereastra şi am prins insecta din zbor.C.G. JungMetoda „imaginaţiei active" este mijlocul auxiliar cel mai important pentru producerea acelor conţinuturi ale inconştientului care se situează sub pragul conştiinţei şi care, odată intensificate, ar irupe mai degrabă spontan în conştiinţă. Metoda prezintă de aceea riscuri şi n ar trebui folosită, pe cât posibil, fără control medical. Un risc mai mic ar fi să nu ducă la niciun rezultat, şi anume ca procedeul ei să treacă în aşa numita „asociere liberă" a lui Freud, prin care pacientul nimereşte în circuitul steril al complexelor sale, din care oricum nu se poate elibera. Un alt risc, în sine inofensiv, constă în aceea că se produc, ce i drept, conţinuturi autentice, dar care nu l interesează pe pacient decât exclusiv estetic, ceea ce face ca el să rămână împotmolit în fantasmagoria lor; astfel nu se obţine, evident, nimic. Sensul şi valoarea acestor fantasme se dezvăluie abia odată cu integrarea lor în întreaga personalitate, anume în momentul în care individul se confruntă consecvent, dar şi moral, cu ele.C.G. Jung..

Dupa publicarea Tipurilor psihologice, in 1921, a urmat o perioada in care vocea lui Jung s-a facut mai putin auzita. In tot acest timp, atentia sa se indrepta spre interior, spre lucrul cu psihicul sau. Rodul acestei introversiuni a fost celebra Carte Rosie, in care Jung descrie drumul ce l-a dus la cunoasterea propriei „ecuatii personale“. Si pe baza acestei „ecuatii“, in seminarul sustinut in 1925, ale carui note sunt transpuse in aceste pagini, el prezinta conceptele fundamentale ale psihologiei analitice. Fara a se suprapune peste explicatiile din stratul secund al Liber Novus, aceasta expunere poate fi considerata o a treia parte a analizei produselor imaginatiei active intreprinse de Jung in perioada anterioara. De asemenea, completeaza opera sa teoretica, in maniera vivace a prelegerilor si a discutiilor ce le insotesc.O mica bijuterie a gandirii jungiene, seminarul din 1925 prezinta devenirea profesionala a lui Jung, despartirea lui de Freud si trece in revista concepte precum subiectiv/obiectiv, anima, animus, functie transcendenta, functii psihice, facand apel la vise, mituri, viziuni, opere artistice. Seminarul evolueaza de la o intalnire la alta pe baza intrebarilor puse de membri, ei insisi psihoterapeuti sau medici, oameni de litere, analizanti si fosti analizanti ai lui Jung – reusind, astfel, sa capteze interesul unui public cat mai variat.Carl Gustav Jung (1875–1961), psihiatru si psihanalist elvetian este fondatorul psihologiei analitice si initiatorul conceptelor de inconstient colectiv, complex, umbra, arhetip, introvert, extravert, anima, animus etc.Indata ce incepe cineva sa isi observe mintea, incepe sa vada fenomenele autonome in care traieste ca spectator sau chiar ca victima. E ca si cum cineva ar pasi din spatiul protector al casei sale intr-o padure straveche si s-ar confrunta cu toti monstrii care salasluiesc acolo... Intr-un fel, inconstientul colectiv este doar un miraj pentru ca este inconstient, insa poate fi si la fel de real ca lumea palpabila. Pot spune ca ceea ce traiesc este iluzoriu intr-un anumit fel, insa atitudinea aceasta nu-mi este benefica. Trebuie sa fiu dispus sa accept realitatea asa cum este in momentul de fata, cu alte cuvinte, sa risc si sa ma las ghidat de inconstient o vreme.- C. G. Jung..

Considerată de mulți drept una dintre cele mai importante cărți din domeniul psihologiei, Omul modern în căutarea sufletului este o introducere cuprinzătoare în opera lui Carl Gustav Jung. Lucrarea de față acoperă o gamă largă de subiecte, precum psihologia, gnosticismul, teosofia, filosofia orientală și spiritualitatea, în general. Prima parte a cărții tratează analiza viselor în aplicarea sa practică, problemele și scopurile psihoterapiei moderne, precum și teoria jungiană a tipurilor psihologice. Secțiunea de mijloc abordează convingerile lui Jung despre etapele vieții și despre omul arhaic. De asemenea, el pune în contrast propriile teorii cu cele ale lui Sigmund Freud. Spre finalul cărții Jung discută despre psihologie și literatură și dedică un capitol postulatelor de bază ale psihologiei analitice. Ultimele două capitole sunt destinate problemei spirituale a omului modern după Primul Război Mondial. El o compară cu înflorirea gnosticismului în secolul al II-lea și investighează modul în care psihoterapeuții sunt precum clerul...

Conceput de către C.G. Jung în ultimul an al vieții sale și scris împreună cu cei mai fideli colaboratori, volumul de față reprezintă cea mai bine primită introducere în psihologia analitică, incluzând atât conceptele de bază, cât și aplicațiile fructuoase din psihoterapie, critica de artă, antropologie și chiar științele naturii. După capitolul sintetic dedicat de Jung „tărâmului inconștientului", sursa simbolurilor arhetipale, medicul american Joseph Henderson ilustrează apariția acestor tipare arhetipale în vechea mitologie, în legendele străvechi, precum și în ritualurile primitive. Marie-Louise von Franz, cofondatoarea Institutului „C.G. Jung" din Zürich, abordează apoi „procesul individuării", cel prin care inconștientul completează conștientul, omul regăsindu-și astfel integralitatea și echilibrul. În continuare, Aniela Jaffé, celebra biografă a lui Jung, ne propune o cheie specială de interpretare a artelor vizuale, pe baza simbolisticii arhetipale. În fine, ultima parte a cărții oferă un studiu de caz revelatoriu: reputata analistă Jolande Jacobi demonstrează în ce fel tehnica analizei viselor poate interveni eficient în psihoterapie. Cartea de față ilustrează modul în care gândirea lui Jung a marcat nu doar psihologia ultimului secol, dar și domeniile artelor, literaturii și științelor omului. „Această carte, care a fost ultima piesă din opera lui Jung, înainte de moartea sa în 1961, asigură oportunitatea unică de a evalua contribuția lui la viața și gândirea timpului nostru, fiind și prima încercare de familiarizare a publicului profan cu activitatea sa de-o viață din domeniul psihologiei. Ceea ce reiese deosebit de clar din acest volum este că Jung a adus un serviciu măreț, atât psihologiei, ca știință, cât și înțelegerii generale a omului, în societate, insistând pentru luarea în serios a vieții.” (The Guardian)..

Pentru rezultatul tratamentului sufletesc, personalitatea terapeutului (ca şi cea a pacientului) este deseori infinit mai importantă decât ceea ce spune sau crede terapeutul, cu toate că cele din urmă pot fi un factor perturbator sau tămăduitor ce nu trebuie subapreciat. Întâlnirea a două personalităţi este ca amestecul a două corpuri chimice diferite: dacă se formează o legătură, amândouă sunt modificate. Aşa cum ne putem aştepta în oricare tratament sufletesc real, terapeutul are o influenţă asupra pacientului. Această influenţă se poate produce însă numai dacă şi el este afectat de către pacient. A avea influenţă este sinonim cu a fi afectat. Nu i foloseşte deloc terapeutului să se ascundă de influenţa pacientului şi să se înconjoare de norul de pâclă al autorităţii patern profesionale. Astfel îşi împiedică doar folosirea unui organ de cunoaştere esenţial. […] Unul dintre fenomenele cele mai cunoscute de acest tip este contratransferul produs de transfer. Nevrozele sunt considerate încă - foarte pe nedrept - nişte boli uşoare, în esenţă pentru că nu sunt de natură palpabilă, fizică. Doar nu «se moare» de nevroză… de parcă la o boală somatică ar exista permanent riscul unui sfârşit letal! Se uită însă cu desăvârşire că nevrozele - spre deosebire de bolile somatice - sunt câteodată deosebit de vătămătoare din cauza consecinţelor lor psihice şi sociale, deseori mai rele decât psihozele care duc ca atare de cele mai multe ori la izolarea socială a bolnavului, care este astfel făcut inofensiv. Un genunchi anchilozat, un picior amputat, o tuberculoză îndelun gată sunt preferabile în orice privinţă nevrozelor grave. ..

Prezentul volum reflecta, printr-o serie de texte concise, intregul parcurs intelectual al lui Jung, incepand cu inedita prelegere «Sigmund Freud – despre vis», sustinuta in 1901 de tanarul medic de douazeci si sase de ani, si incheind cu studiul de maturitate «Simboluri si interpretarea viselor», redactat in 1961 cu putin inainte de moartea sa.De asemenea, sunt incluse doua serii de prelegeri londoneze sustinute de Jung in anii 1930, aceste prezentari sintetice ale psihologiei analitice fiind completate cu transcrierile discutiilor animate dintre publicul englez (medici, preoti etc.) si psihiatrul elvetian. De altfel, prelegerea din 1939, «Viata simbolica», sustinuta la Guild of Pastoral Psychology, este cea care da si titlul prezentului grupaj de sustineri orale, prefete, rapoarte si scrisori. Multumita diversitatii acestor texte, cartea atinge fiecare aspect al intereselor profesionale si intelectuale ale lui Jung, oferind mostre din gandirea sa vie si din curiozitatea sa enciclopedica.Recomandam acest volum nu doar acelor cercetatori care vor sa se asigure ca nu le-a scapat nimic important din opera lui Jung, dar si celor care doresc sa-si faca o idee despre opera jungiana si carora le place, totodata, sa simta «la cald» legaturile dintre opera si omul care a creat-o; veti intalni aici o sumedenie de chipuri ale lui Jung. -- Journal of Analytical PsychologyOmul are nevoie de o viata simbolica. Are nevoie stringenta de ea. Traim doar lucruri banale, obisnuite sau irationale. Unde traim simbolic? Nicaieri, afara de locul unde participam la ritual. Dar cine dintre cei multi a participat realmente la ritualul vietii? Foarte putini. Doar viata simbolica poate da expresie cerintelor sufletului – cerintelor cotidiene ale sufletului, nota bene!C.G. Jung..

Volumul de față încheie seria Operelor complete jungiene, a căror traducere a debutat, la Editura Trei, în anul 2003, cu volumul Arhetipurile și inconștientul colectiv. Partea a doua din volumul 18 cuprinde o serie de interviuri, prefețe, conferințe, articole enciclopedice, comentarii și scrisori ce aduc importante clarificări la bogata și diversa tematică abordată de Carl Gustav Jung de-a lungul unei vieți academice și profesionale îndelungate și prolifice. Titlurile succintelor texte incluse în prezentul volum vorbesc de la sine: "De nu adopt eu «adevărul catolic»?", "Contribuții la simbolistică", "Despre halucinație", "Scrisori despre sincronicitate", "Faust și alchimia", "Despre desene în diagnosticul psihiatric", "Europa spirituală și revoluția ungară" etc. Contribuțiile includ mai bine de o sută de texte scrise într-un interval de șase decenii. Ele întredeschid o ușă către fascinantul laborator de idei al psihiatrului elvețian, dar oferă și lămuriri folositoare pentru cititorii inițiați în gândirea jungiană.Cum îl evaluați, ca psihiatru, pe Hitler ca „pacient"?Hitler este în primul rând isteric, la modul general (încă din primul război mondial, 1914-1918, a fost diagnosticat oficial ca atare). În particular, el se caracterizează printr-un anumit tip de isterie: pseudologia phantastica; adică era „un mincinos patologic". Dacă acești oameni nu încep direct ca escroci, ei sunt un fel de idealiști pentru care niciun mijloc nu este prea rău, fiindcă ei cred că astfel își ating scopul visat.- C.G. Jung, Interviu pt. revista Mishmar (nov. 1974)Are cunoașterea de sine un efect terapeutic și salvator?Curățarea de păcate, căința și mărturisirea au constituit dintotdeauna condiții preliminare ale mântuirii. Deci, în măsura în care analiza sprijină o mărturisire, putem spune și despre ea că este capabilă să faciliteze un fel de înnoire. Pacienții visează la analiză ca la o baie purificatoare și revigorantă. Visele și viziunile lor produc simboluri ale renașterii, care trimit fără echivoc la faptul că o cunoaștere a sufletului lor inconștient și judicioasa lui integrare în viața psihică le dă o nouă vitalitate.- "Convorbire cu C.G. Jung" (DU: Schweizerische Monatsschrift, sept. 1943)..

În toamna anului 1930, la numai câteva luni după încheierea seminarului despre analiza viselor, Jung propune auditoriului său studierea „imaginilor inconștiente" ale frumoasei și talentatei Christiana Morgan, procedeu cunoscut sub numele de imaginație activă. Prelegerile urmăresc dezvoltarea funcției transcendente din vise și viziuni, formarea imaginilor, plastice, mustind de energie, înlănțuirea acestora dezvăluind unirea perechilor de contrarii și, deci, parcursul procesului de individuație. Notele de seminar, care au circulat mult timp într-un cerc restrâns, ne permit să pătrundem în această fascinantă lume a inconștientului colectiv, unde pentru orice sus există un jos și unde orice exagerare din viața diurnă se reflectă, ca într-o oglindă răsturnată, arătându-și reversul. Se crează, astfel, o punte cu rol vindecător între conștiința scăldată în lumină și partea adesea uitată în umbră a psihicului uman. Circumambulând materialul inconștient al pacientei sale, Jung face apel la mitologie, religie, artă, literatură, reușind, și de această dată, să ofere cititorului adevărate nestemate ale erudiției sale remarcabile...

Fabuloasa aventură a Christianei Morgan în lumea incon­știentului continuă în acest al doilea volum al seminarului dedicat viziunilor sale. Aflată în căutarea propriei identități feminine, ea parcurge drumul spre profunzimile psihicului său, aducând la suprafață imagini marcate tot mai mult de animus și de principiul Erosului, ce începea să înmugurească în interiorul său. Simboluri apar și sunt comentate, analizate, circumambulate, prin interesante incursiuni în istorie, religie, mitologie. Și acest volum, la fel ca precedentul și la fel ca Analiza viselor, reușește să ne aducă în sala de seminar, unde Jung își stimulează auditoriul să gândească și să descopere semnificațiile esențiale din frânturile de imagini oferite de inconștient. Prelegerile susținute de el pe marginea viziunilor ei rămân mărturia drumului parcurs de această femeie către individuare, iar lectura lor este captivantă pentru toți cei interesați de rezolvarea enigmei psihicului uman.Marea este întotdeauna simbolul inconștientului colectiv, iar faptul de a sta pe mal este o situație simbolică, situație care apare frecvent în vise sau viziuni, însemnând că te afli la marginea lumii conștiente, cum s‑ar spune, privind spre distanța infinită sau către cele mai profunde adâncimi ale oceanului. Marea, inconștientul, arată ca o oglindă; nu poți pătrunde în interiorul ei, dar știi că suprafața ei strălucitoare acoperă o imensă profunzime conținând tot soiul de forme misterioase. (C. G. Jung)..