Călătorie spre centrul pământului

Romanul lui Jules Verne, Călătorie spre centrul Pământului (titlul original, francez, Voyage au centre de la Terre), apare pentru întâia dată în format mic în 1864, fiind reeditat in octavo pe 13 mai 1867 (cu două capitole suplimentare). Pe un algoritm pe care Jules Verne îl creează şi care-i asigură specificitatea, povestea se dezvoltă natural, deşi întâmplările sunt cu totul extraordinare. După descoperirea unui manuscris vechi cu rune, un savant, nepotul său şi ghidul lor intreprind o călătorie spre centrul Pământului, folosind pentru asta un vulcan islandez. Romanul constituie un amestec abil de fapte ştiinţifice, extrapolări şi aventuri. Introducerea romanului reflectă preocuparea pentru o ştiinţă tânără, criptologia, pentru ca în naraţiune să fie chemate, ulte - rior, două ştiinţe în plină ascensiune, paleontologia şi geologia.