Valea împăcării

Se pot pune in discutie o multime de motive ce i-au determinat pe cetatenii romani in perioada comunista sa colaboreze pe fata, deci angajat ca angajati ai unei institutii represive cum a fost securitatea, sau ca informatori care semnasera un angajament cu aceeasi institutie. Pentru condamnatii din motive politice, cei care le faceau viata un chin, sau uneori hotarau daca vor mai trai ori nu, erau anchetatorii, judecatorii si asesorii de la tribunalele militare si, evident, angajatii administratiei penitenciarelor, de la gardieni la comandanti. Toti au pe constiinta sute de mii de oameni pe care i-au ucis sau le-au distrus viata. Ne putem intreba daca se poate ajunge la o reconciliere cu trecutul. A concilia inseamna, fara indoiala, si rezolvarea unei neintelegeri prin intelegere, altfel spus, prin impacare si se intampla tot mai des sa intalnim situatii in care fostii detinuti politici au ajuns sa-i suporte pe cei ce voiau, cu orice pret, sa-i supuna unei ideologii strambe. Nu i-au putut ierta, dar, din tot felul de motive, i-au acceptat in viata lor. Una dintre miile de povesti care pot ilustra tendinta aceasta, putand fi auzite oriunde in tara, am localizat-o pe raul Finis care strabate satul cu acelasi nume asezat nu departe de orasul Beius. E unul din locurile, unde fiecare se poate impaca cu el, dar si cu restul lumii. Personajele tin insa de fictiune, dar pot fi gasite oriunde-i frunza verde si cer albastru.