La frontiera fragilă dintre iubire și pierdere, dintre luciditate și miraj, în faldurile unei logici evanescente, volumul Nesăbuite povestiri distilează alchimic realitatea crudă a existenței în mineralele rare ale meditației profunde. Florin Zamfirescu ne poartă astfel prin mai multe existențe, născute din suferință, iubire și revelații, și surprinde cu acuitate acele rupturi semnificative ale sensului care ne împing, uneori violent, alteori tandru, spre reconsiderarea noimei vieții.
Stilul autorului, cu precizia și eficiența unei incantații, jonglează abil cu perspectivele narative și construiește - când ludic, când sobru meditativ - un univers discursiv alert, viu, luxuriant, cu o forță evocatoare și introspectivă inegalabilă. Descoperim un autor iconoclast, neîmblânzit, care nu-și menajează cititorii, care le lasă dialogurilor întreaga lor pulsație - autentică, needulcorată, fără compromisuri.
Călătoria pe care ne-o propune Florin Zamfirescu în Nesăbuite povestiri se conturează ca un parcurs cu o coda neașteptată, ce reconfigurează retrospectiv fiecare povestire și ne ademenește în oglinda unei revelații destinale. Un volum desăvârșit despre dor, memorie, metamorfoză și mister!
Nesăbuite povestiri este o carte care te impresionează de la primele pagini. În același timp, înțelegi că este o carte profundă, grea, filosofică, ținând de zona magico-suprarealistă, aș spune, a filonului tradițional al culturii românești; și că te afli în fața unui prozator foarte înzestrat. Scriu cu emoție despre această carte pentru că ea nu se aseamănă cu nicio alta din istoria literaturii române. [...] Povestirile sunt - cele mai multe capodopere - fruste, dure, scrijelite cu fierul, vorbind despre realitățile cele mai profunde, nemărturisite de acolo, din mâlul inconștientului colectiv al omului sau al memoriei ancestrale. [...] O carte memorabilă!
