Publicat la 60 de ani după scriere şi la mai bine de 30 după moartea autorului, Cevengur este un roman care va marca pentru totdeauna istoria literaturii. Însăşi povestea păstrării manuscrisului constituie o epopee: soţia şi copiii scriitorului l-au păzit cu străşnicie de raziile agresive ale serviciilor secrete sovietice. Provenit dintr-o literatură încărcată de valori incontestabile, romanul lui Andrei Platonovici Klimentov (numele adevărat al scriitorului) constituie diamantul unei coroane căreia molimele politice ale secolului XX nu au reuşit să-i diminueze strălucirea.
Tratat filosofic în proză, poem şi cronică a condiţiei umane, Cevengur a fost considerat de mulţi distopie, antiutopie etc., primind calificări dintre cele mai puţin stabile. De fapt, o mare problemă pentru receptarea acestui roman este dată de tendinţa de a-l cataloga. El rămâne unic, aparţine unui gen propriu şi respinge pe rând orice încercare de asemănare. Este povestea unor oameni singuri între oameni, drama naţiunii umane şi comedia erorilor de care nicio fiinţă de pe faţa pământului nu poate fi scutită.
