Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Arthur Schopenhauer

Arthur Schopenhauer

Arthur Schopenhauer a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. 


Aforisme asupra înțelepciunii în viață

Aforisme asupra înțelepciunii în viață

Înţelepciunea vieţii o iau aici în înţelesul obişnuit al cuvântului, fără vreo metafizică transcendentă. Vreau să vorbesc despre arta de a duce o viaţă pe cât se poate plăcută şi fericită, a cărei teorie s-ar putea numi Eudemonologie: ea ar fi aşadar călăuza existenţei fericite. Aceasta însă s-ar putea iarăşi defini ca o existenţă, care, privită în sine însăşi sau mai bine privită în noi (căci aici judecata noastră personală trebuie să hotărască), cu mintea rece şi matură, ar fi desigur preferabilă neexistenţei. Din acest înţeles al ei rezultă că am iubi-o pentru ea însăşi, nu numai de frica morţii; şi din aceasta iarăşi, că am dori să o vedem nesfârşit de lungă. De se potriveşte viaţa omenească cu o asemenea existenţă sau de ar putea să se potrivească vreodată, este o întrebare, la care filozofia mea, precum se ştie, răspunde negativ; pe când Eudemonologia presupune un răspuns afirmativ. Căci aceasta se întemeiază tocmai pe eroarea înnăscută, cu a cărei critică începe capitolul 49 din volumul al 2-lea al operei mele principale. Pentru a scrie deci o asemenea călăuză, a trebuit să mă depărtez de la punctul de vedere mai înalt, spre care conduce filozofia mea în adevăratul înţeles al moralei ei metafizice. Prin urmare, toate explicaţiile cuprinse în scrierea de faţă provin oarecum dintr-o acomodare, întrucât pornesc din punctul de vedere al experienţei obişnuite şi urmează drumul ei cel rătăcit. Astfel şi valoarea unei asemenea scrieri nu poate fi decât relativă, fiindcă însuşi cuvântul eudemonologie este un eufemism. Dar şi cu această rezervă nu am pretenţia unei expuneri complete, în parte fiindcă tema nu se poate sfârşi niciodată, în parte fiindcă atunci ar fi trebuit să repet ceea ce au zis şi alţii.Dintre alte cărţi, care să fi fost scrise cu aceeaşi intenţie ca aforismele de faţă, îmi aduc aminte numai de scrierea lui Cardanus De utilitate ex adversis capienda, care merită foarte mult să fie citită şi prin care se pot completa cele zise aici.Ce e drept, şi Aristotel a intercalat în Retorica sa o Eudemonologie scurtă, care însă nu a prea izbutit, ci a rămas mărginită într-o abstracţie fără viaţă. De întrebuinţat n-am întrebuinţat pe aceşti premergători, căci a lua de la alţii nu e obiceiul meu, cu atât mai puţin, cu cât atunci se pierde unitatea, care este sufletul scrierilor de acest fel. De altminteri, nu trebuie să uităm că Inţelepţii tuturor timpurilor ne-au dat totdeauna aceleaşi poveţe, iar nebunii - marea majoritate a tuturor timpurilor - au răspuns totdeauna cu aceleaşi fapte, cu fapte contrarii; şi aşa vor rămâne lucrurile şi de acum înainte. De aceea, zice Voltaire: Nous laisserons ce monde ci aussi sot et aussi méchant que nous l’avons trouvé en y arrivant. (Vom lăsa lumea aceasta la fel de stupidă şi rea cum am găsit-o ajungând acolo)..


2000 lei

În stoc
Arta de a avea întotdeauna dreptate

Arta de a avea întotdeauna dreptate

O exemplara scriere filozofică despre arta de a purta dispute din care să ieşim întotdeauna învingători. Un manual de retorică indispensabil, plin de echivoc, umor şi ironie.Stratagema IOpinia adversarului trebuie extinsă peste limitele ei naturale, ea trebuie interpretată cât se poate de general, într-un sens cât mai larg, ba chiar exagerată; opinia proprie trebuie luată, în schimb, în sensul cel mai precis, restrângând-o la limite cât se poate de strâmte: căci cu cât mai generală este o opinie, cu atât mai atacabilă este ea.Stratagema a VIII-aAdversarul trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect şi să profite de ascendentul pe care-l are, eventual, asupra noastră. Îl putem înfuria fiind pur şi simplu impertinenţi, sâcâindu-l şi fiind în chip vădit nedrepţi cu el.Stratagema a XIV-aO stratagemă impertinentă este să proclamăm teza noastră ca fiind demonstrată - văzând că suita de întrebări puse adversarului a atras răspunsuri defavorabile tezei -, în ciuda oricărei evidenţe, şi să triumfăm pur şi simplu. Dacă adversarul este timid sau prostănac, iar noi înşine nu ducem lipsă de neobrăzare şi, în plus, avem şi o voce răsunătoare, atunci şansele de izbândă sunt mari.Stratagema XXIÎn cazul în care adversarul recurge la un argument superficial sau sofistic, pe care-l sesizăm de îndată, putem, desigur, să-l contracarăm arătând penibilul şi superficialitatea argumentului; dar mai bine este să răspundem printr-un contraargument la fel de superficial şi sofistic, pentru a-l putea pune în încurcătură. Căci nu adevărul e important, ci cine câştigă...


3800 lei

În stoc
Parerga și paralipomena

Parerga și paralipomena

Cele trei eseuri cuprinse în acest al doilea volum din Parerga et paralipomena (1851) – culegere târzie, apărută la 33 de ani de la publicarea primului volum din Lumea ca voinţă şi reprezentare – nu reprezintă o simplă anexă a acestei opere, ci complementul ei necesar, care a pregătit succesul fulgerător şi recunoaşterea generală a gândirii lui Schopenhauer din ultimul deceniu de viaţă.Primul dintre aceste eseuri, „Despre filozofia de universitate“, conţine o analiză, extrem de actuală şi astăzi, a mecanismelor pătrunderii și impunerii ideologiei oficiale în mediul academic, cu consecințe mergând de la bizarerie și ridicol până la trădarea adevărului, la anihilarea spiritului critic și la compromiterea formării intelectuale a tinerei generații. Cel de al doilea eseu, „Despre inten­ţionalitatea vizibilă din destinul individului“, merge pe urmele eforturilor vechilor greci de explicitare a forţelor invizibile care determină evenimentele vieţii individuale. O sută de ani mai târziu, C.G. Jung va elabora noțiunea de „sincronicitate“ pornind de la concepția dezvoltată aici de Schopenhauer. În ultima scriere din volum, „Eseu despre vederea de spirite și altele conexe“, îl regăsim pe Schopenhauer confruntat cu o serie de mărturii privitoare la așa-numitele fenomene oculte, cărora le propune o explicaţie unică. Demersul său reușește atât să conserve premisele kantiene ale dualității fenomen–lucru în sine, cât și să aducă o dovadă supli­mentară în favoarea propriei teorii a voinței, care va constitui una din sursele de inspiraţie ale psihanalizei freudiene.„Pentru a ajunge la înălțimea vremurilor noastre, trebuie revenit la Schopenhauer.“ — RÜDIGER SAFRANSKI..


4500 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă


Cookie-urile ne ajută la îmbunătățirea serviciilor furnizate. Folosind serviciile noastre, sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor.