Muzica e o constanta in viata Isabellei. Canta la pian de la trei ani si isi urmeaza cu zel pasiunea. Parintii o sustin, desi dupa divort le e tot mai greu sa se puna de acord. Acum ea petrece o saptamana cu mama, una cu tata, iar mutarea de duminica e momentul care o enerveaza cel mai tare.
Mama ei e alba, tatal e negru, dar Isabella nu e nici una, nici cealalta. Se intreaba cine e si ce rol are in familie, in grupul de prieteni, la scoala si in afara ei. Observa schimbarile prin care trece si felul in care sunt tratati albii si negrii in diferite situatii: la magazin, pe strada, in conflicte. Dar cand se asaza la pian gandurile i se linistesc. Vede exact ce are dinainte. Clape albe. Clape negre. Seamana cu jumatatile din ea, pe care cauta sa le armonizeze.
