Mântuitorul nostru nu a dat înaltei Sale învățături despre fericiri chipul unor porunci aspre. Nu a voit să îi facă pe oameni buni cu sila. El a arătat doar cât de minunate sunt bunele făptuiri, cât de fericit se simte omul când este în unire cu Dumnezeu și se scaldă în har și lumină. El vrea să îi îndemne pe credincioși să simtă singuri bucuria izvorâtă din unirea cu Dumnezeu, să preguste fericirea Raiului făgăduit, spre a porni de bunăvoie pe calea desăvârșirii duhovnicești de sine.Arhimandrit Serafim Alexiev..

Rugăciunea este convorbirea cea mai intimă a sufletului cu Dumnezeu. Pulsul vieții duhovnicești a omului se află tăinuit în tânguirile, sus­pinele, cererile și slavosloviile acesteia, în mărturisirile și în revărsările ei de mulțumire adusă Domnului.Prin rugăciune, omul intră în partasie cu Dumnezeu – iar această nu doar în fiecare zi, ci și în fiecare clipă –, cerându‑I ajutor binecuvântat atât în nevoile trupești, cât și în cele duhovnicești.După cuvintele Sfântului Isaac Șirul, „rugăciunea este adăpost al celor ce caută ajutor, izvor al mântuirii, comoară a nădejdii, liman izbăvitor de furtuni, lumina a celor care se află în întuneric, sprijin al celor neputincioși, apărătoare la vreme de ispita, săgeata împotriva vraj­masilor demoni”. Cine ar putea să ­descrie însă cel mai bine rugăciunea, dacă nu acela care a cunoscut‑o îndeaproape? Și cine a cunoscut‑o mai temeinic decât cel care se roagă cu adevărat? Căci ruga­ciunea nu este un act exterior, ce ar putea fi descris doar pe baza observațiilor din afară, fiind trăire tăinuită în adâncul inimii omenești – iar inima este ceva nespus de adânc (v. Psalmi 63, 7).Partasie adevărată cu Dumnezeu au avut sfinții. Inimile lor s‑au topit în cele mai aprinse rugăciuni. Ei au știut cum trebuie să grăim cu Dumnezeu și au scris cele mai bune îndrumări pentru rugători. De la ei ne‑au rămas și cele mai frumoase modele de rugăciuni ortodoxe pentru felurite situații de viață – pe care și noi putem, în chip minunat, să le folosim astăzi în rugăciunea noastră.Cartea de față – ce expune experiență de rugăciune autentică a Bi­sericii Ortodoxe –, aparțînând celui mai de seama teolog bulgar con­temporan, arhimandritul Serafim Alexiev (binecunoscut cititorilor români din mai multe scrieri tălmăcite la noi în ultimele două decenii), poate fi socotită, pe drept cuvânt, un prețios îndrumar de rugăciune pentru tot creștinul...

Pentru omul de azi, viaţa este o realitate cu multe chipuri. Toate aceste chipuri nu o pot defini, ci doar rezuma. Cu atât mai mult, viaţa duhovnicească, „pârga vieţii noastre,” este mai greu de povestit celor care nu o trăiesc. Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viaţa cea adevărată prin cinci scrieri ce explică şi detaliază, pe înţelesul tuturor, spovedania, vrajba şi împăcarea, mândria şi smerenia, suferinţele. Cartea atinge cu înţelepciune şi dragoste creştinească sufletul obosit şi întristat al omului, plinind o lipsă pe care nimeni nu o poate umple de unul singur...