Andrei Vieru

Născut în Bucureşti într-o familie bilingvă (tatăl său e compozitorul Anatol Vieru, mama lui — muzicologul de origine rusă Nina Vieru), Andrei Vieru se stabileşte în 1988 la Paris, unde desfăşoară o carieră de pianist. Discografia sa cuprinde Arta fugii, Variaţiunile Goldberg, Clavecinul bine temperat de  J.S. Bach, Tablouri dintr-o expoziţie de Mussorgski, Sonata în si minor de Liszt, Variaţiunile Diabelli de Beethoven etc.Îşi face debutul literar în limba franceză în revista NRF, la care colaborează timp de câţiva ani.Prima colecţie de eseuri reunite în volumul Le gai Ecclésiaste apare la editura Seuil în 2007. Unul din criticii francezi îl compară pe Vieru cu Cioran, întrebându-se dacă românii nu sunt cumva „ultimii noştri mari prozatori“.În 2013 îi apare la Grasset al doilea volum, Éloge de la vanité, primit cu entuziasm de critica franceză. Comparându-l cu Chamfort, Le Figaro îl înscrie printre românii din Paris „de la care francezii au avut ce să înveţe“ (Cioran, Ionesco, Paul Celan…) iar revista Marianne afirmă în privinţa lui Vieru că „nimeni nu mai îndrăzneşte azi să insulte atât de spiritual şi cu atâta fineţe mizeria umană“. Les Lettres Françaises îl compară cu Mme du Deffand, iar Nouvel Observateur cu La Roche­fou­cauld...

„Elogiul frontierelor este o carte despre libertate şi duşmanii ei; şi anume despre duşmanii libertăţii care se pretind singurii promotori ai libertăţii; concret, e o carte despre democraţie şi totalitarism în lumea de azi. Teza lui Andrei Vieru este simplă şi strălucită: natura libertăţii constă în aceea că e frontieră, iar instrumentele de discernământ care ne permit să distingem între libertate şi duşmanii ei sunt furnizate de logica modală (despre care autorul crede că e motorul lumii). Ca să înţelegem corect liberul arbitru şi libertatea politică, precum şi modul în care acestea sunt negate în totalitarism, logicile modale şi interpretările lor topologice sunt cruciale. Marea originalitate a lui Andrei Vieru constă în a fi descoperit cât de importantă e logica modală pentru clarificarea noţiunilor teoriei politice clasice. Deşi teoretică şi riguroasă, cartea lui Andrei Vieru nu e nici aridă, nici pedantă. Proza lui e remarcabilă, argumentarea – stringentă, vocaţia de moralist – contagioasă. Nu de puţine ori descoperi că lucrurile pe care le-ai gândit şi tu el le-a articulat mai profund şi le-a formulat mai bine. E o carte din care nu ştii ce să nu citezi, atât de citabil e totul, şi în care notabilul şi remarcabilul funcţionează ca frumuseţe.“ — H.-R. PATAPIEVICI„S-a făcut cunoscut ca pianist de muzică clasică şi tocmai a tradus în franceză teatrul lui Puşkin. Nu-i cereţi cartea de vizită. Cariera lui nu se rezumă, ci se ascultă, ca Arta fugii. Andrei Vieru nu e doar pianist, şi încă unul dintre cei mai buni. De altfel, a fost comparat cu Wanda Landowska, Glenn Gould sau Celibidache. Este, de asemenea, filozof (a fost influenţat de Karl Popper) şi matematician (a propus „o metodă elementară de renormalizare a funcţiilor multizeta“). Vă simţiţi pierdut? E normal, şi ăsta nu-i decât începutul. Imaginaţi-vă că Vieru tocmai a tradus, în timpul său liber, teatrul lui Puşkin. Cum să nu te laşi sedus de această versiune mozartiană a unui Puşkin căruia Vieru îi redă farmecul originar?“ — L’OBS..

„Omul care, privind în străfundul sufletului, aspiră sincer să afle ceva riscă să descopere despre sine adevăruri nu foarte măgulitoare. Teama de a face asemenea descoperiri conduce, cum era şi de aşteptat, la ideea imposibilităţii cunoaşterii de sine. Această idee ne convine: preferăm să ne odihnim capul în întunericul călduţ al nisipului, decât să ne vedem, la lumina zilei, mutra de struţ. Cunoaşterea de sine riscă să devină o insultă la adresa amorului propriu, deşi ea rămâne, nu mai puţin, o năzuinţă trufaşă. Un ideal ce aşează Adevărul mai presus de Bine şi de bunele intenţii cu care e pavat drumul spre iad. Un ideal ce aşează, de asemenea, Adevărul mai presus de Frumos – adică de simbolul (cum s-a spus) al binelui moral şi, chiar în mai mare măsură, al lumii aparenţelor.“ (Andrei VIERU)..