Mi te lipesti de suflet. Ochi stangaci si palme pasionale indraznesc sa dezmorteasca o parte din simturi. Te strecori pe nesimtite pe sub hainele-mi reci. Cauti caldura, un refugiu care sa te inspire, care sa transforme neintelegerea in pasiune.
E frig in sufletul meu, asa cred... Sunt muza pentru propria-mi liniste si neliniste. Am invatat cum sa ma apar, sa stii, si sa indur frigul. Libertatea imi vine bine, ca o rochie vaporoasa, rosie, ridicata uneori de adierea vantului. Nu stiu sa ascult ignoranta, si fricile celor din jur ma dezechilibreaza. Ai curaj? Gusta-mi vehementa si lasa-mi sanii sa te insele sau sa te imbete, cum vrei tu. Asculta-mi privirea, nu te lua dupa cuvinte, o femeie te poate seduce cu mrejele ei oricand. Imbratiseaza-ma, acolo ma vei intalni.
Mi te lipesti de suflet ca un pansament. Nu vindeci nimic, ci doar aduci caldura. E posibil sa nu stiu ce sa fac cu ea... invata-ma...
