In Corpul nu minte niciodata ( noua editie a volumului - Revolta corpului) Alice Miller analizeaza mai convingator decat oricand consecintele pe termen lung pe care abuzul din copilarie le are asupra trupului victimelor. Folosind experienta avuta cu pacientii sai si intorcandu-se la istoriile de viata ale unor mari scriitori, precum Marcel Proust, Franz Kafka si Virginia Woolf, Miller demonstreaza ca umilinta traita de copii, sentimentele lor reprimate de neputinta, furie si ura la adresa parintilor se manifesta la maturitate sub forma bolilor, fie ele cancer, accidente vasculare sau alte afectiuni grave, iar neputinta, lipsa permisiunii personale si sociale de a le constientiza la varsta adulta isi gaseste paralela in dependenta de substante care insoteste de multe ori starea de vid interior rezultata in urma refularii si a clivajului interior. Ca specialist ce nu s-a ferit niciodata de controverse, Alice Miller indeamna vehement societatea sa renunte la imperativul otravitor al poruncii biblice de a-ti cinsti si iubi neconditionat parintii si sa nu ofere iertare parintilor care, folosind metode tiranice de educare, au provocat suferinte de neconceput copiilor proprii...

De ce multi dintre cei mai de succes oameni sunt afectati de sentimente de gol si alienare? In acest volum bestseller, Alice Miller examineaza consecintele traumelor copilariei si efectele pe termen lung ale furiei si durerii reprimate. Prea multi dintre noi au trebuit sa invete in copilarie sa ne ascundem cu pricepere propriile sentimente, nevoi si amintiri pentru a satisface asteptarile parintilor nostri si a castiga "dragostea” lor. Drama copilului interior ne ajuta sa ne recastigam viata descoperind propriile noastre nevoi cruciale si propriul nostru adevar. Opera lui Alice Miller ajuta la intelegerea faptului ca fiecare individ are responsabilitatea etica de a privi adanc in sine si de a deveni mai constient de modul in care trecutul sau ii afecteaza relatia cu sine si cu ceilalti. Aceasta calatorie interioara, descoperirea adevarurilor despre copilaria noastra si nu recrearea elementelor negative in relatiile noastre actuale, este o forma de crestere psihologica prin care putem proteja lumea de alte violente...

Volumul de fata este totodata tulburator si revelator. Prezentand trei studii de caz, printre care si cel al lui Adolf Hitler, Miller demonstreaza ca abuzurile psihologice si fizice suferite in copilarie prin punerea in aplicare a „pedagogiei negre”, asociate cu interdictia exprimarii si trairii sentimentelor de manie, frustrare, tristete, reprezinta o combinatie extrem de nociva, care se repercuteaza la varsta adulta. Conform teoriilor sale, bolile mintale, comportamentele antisociale si cele autodistructive (toxicomania, alcoolismul, prostitutia) sunt consecinta furiei si a suferintei refulate – rezultatul unor traume emotionale inconstiente ramase nerezolvate.Autoarea subliniaza ca indignarea si sentimentul de revolta in fata unor fapte precum genocidul sau alte manifestari de cruzime nu au niciun rezultat. La fel de inutila este si gasirea unui vinovat. Singurul lucru care poate rupe cercul vicios al violentei este (in cazul parintilor) recunoasterea vinei si a suferintelor provocate si – in cazul celor care au suferit abuzuri – trairea libera a suferintei, a starii de doliu, constientizarea traumelor din copilarie.Cartea Pentru binele tau este un semnal de alarma pentru parinti, dar si pentru adulti in general: metodele rigide sau violente de educatie, reprimarea impulsurilor firesti ale micutilor nu sunt in niciun caz „spre binele copilului”, asa cum se afirma de obicei. Asa cum atrage atentia autoarea, societatea noastra traieste intr-o stare de negare, idealizand rolul parintelui si al educatorului si minimalizand durerea copilului umilit, maltratat, redus la rolul de instrument al nevoilor parintesti. Rezultatele acestei atitudini sunt astazi mai vizibile decat oricand: crime in masa, razboaie, atentate, sinucideri. Iesirea din acest impas nu este usoara, dar va aduce cu sine o libertate emotionala salvatoare...

O carte cu profunde implicații, care ne așază în față o oglindă teribil de clară, pentru a vedea cu ochii sufletului cine suntem că adulți și cine am fost în copilărie. Alice Miller ne vorbește despre drama copilului din fiecare dintre noi, pe care ea îl numește copilul dotat. El este copilul sensibil căruia natură i-a oferit abilitatea de a se uită pe sine, nevoile sale neîndeplinite și sentimentele negative intense, pentru a supraviețui. Acesta este un proces psihologic care ne rupe de noi înșine pentru a ne salva de la dispariția psihologică, și chiar fizică, în situații de criză. Dacă rareori suntem expuși unui pericol fizic real, psihologic lucrurile stau însă altfel, ne spune Alice Miller. Când părinții îl supun stresului psihologic intens și neglijenței emoționale, când nu respectă nevoile copilului și adevăratul sau sine, organismul acestuia se mobilizează pentru a face față. Însă nu poți lupta mereu cu cei de care depinde viață ta și bunăstarea ta psihologică. Astfel încât copilul, dotat de natură cu această sensibilitate, devine extraordinar de atent cu nevoile adulților, ale părinților, ale căror iubire, grijă și atenție nu vrea să le piardă. Se rupe de adevăratul sau sine și își construiește un sine fals. Mulți vor deveni adulți de succes, însă nefericiți și fără sens, depresivi sau grandomani narcisici, izolați complet de adevărată lor dimensiune umană...

În Revolta corpului, Alice Miller analizează mai convingător decât oricând consecințele pe termen lung pe care abuzul din copilărie le are asupra trupului victimelor. Folosind experiență avută cu pacienții săi și întorcându-se la istoriile de viață ale unor mari scriitori, precum Marcel Proust, Franz Kafka și Virginia Woolf, Miller demonstrează că umilință trăită de copii, sentimentele lor reprimate de neputință, furie și ura la adresa părinților se manifestă la maturitate sub formă bolilor, fie ele cancer, accidente vasculare sau alte afecțiuni grave, iar neputință, lipsa permisiunii personale și sociale de a le conștientiza la vârstă adultă își găsește paralelă în dependență de substanțe care însoțește de multe ori starea de vid interior rezultată în urmă refulării și a clivajului interior. Că specialist ce nu s-a ferit niciodată de controverse, Alice Miller îndeamnă vehement societatea să renunțe la imperativul otrăvitor al poruncii biblice de a-ți cinsti și iubi necondiționat părinții și să nu ofere iertare părinților care, folosind metode tiranice de educare, au provocat suferințe de neconceput copiilor proprii...