De la inceputul si pana la sfarsitul vietii, durerea fizica ne insoteste inevitabil. Aceasta traire universala ia totusi forme derutant de diverse: oameni supusi la mari chinuri pot reactiona cu nepasare, in vreme ce altii, aparent neafectati, traiesc suferinte cumplite. Exista apoi strania durere a membrului fantoma - poti simti cu acuitate extrema ca te doare un picior care ti-a fost amputat. Durerea nu e insa doar un blestem, ci si un dar oferit de selectia naturala pentru a ne avertiza in privinta pericolelor care pandesc organismul nostru - cei incapabili sa simta suferinta fizica au de regula o viata scurta. In Durerea, Alexandru Babes prezinta sintetic, clar si intuitiv mecanismele neurale responsabile pentru aceasta traire complexa, istoria descoperirii lor si eforturile continue ale medicilor de a gasi substante care sa aline suferintele fizice sau sa faca posibile interventiile chirurgicale. La fel ca in precedenta sa carte, Povestea creierului, Alexandru Babes impleteste informatia stiintifica riguroasa cu trimiteri la filozofie, literatura sau arta si cu relatarea unor episoade semnificative dezvaluind evolutia mentalitatilor si caile nu intotdeauna directe ale progresului cunoasterii. Durerea este un subiect pe care, de regula, preferam sa-l evitam, dar care ne preocupa, ne framanta. Intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu, vom avea de-a face cu durerea. Este o intalnire de la care nu ne putem sustrage. Durerea e universala, si asta explica faptul ca de mai bine de doua mii de ani oamenii isi pun insistent intrebarea: Ce este, de fapt, durerea? Nu avem inca un raspuns definitiv, dar incepe sa se contureze, asa cum vom vedea, o noua intelegere a acestui concept. Cartea de fata isi propune sa prezinte cum s-a ajuns la aceasta viziune moderna, care au fost personajele care au influentat acest parcurs si cum ne-am luptat cu durerea cu mult inainte chiar de a incerca s-o intelegem. -  Alexandru Babes..

Între toate provocările cu care s-a confruntat știința, înțelegerea felului în care percepem, simțim și gândim a avut pesemne istoria cea mai sinuoasă și cel mai grav afectată de prejudecăți, dogmatism, interdicții și tentații nesăbuite. Au trebuit să treacă peste două mii de ani de speculații și cercetări empirice, din vremea când Aristotel credea că sediul sufletului e inima, pentru a căpăta o imagine despre alcătuirea și funcționarea creierului – imagine încă aproximativă, din cauza complexității creierului, dar pe baza căreia, de pildă, pacienți paralizați pot învăța să controleze un braț robotic. Profesorul Alexandru Babeș, eminent specialist în neuroștiințe, spune povestea acestei aventuri a cunoașterii începând din Antichitatea greacă, în termeni accesibili cititorului neinițiat, însoțind-o cu numeroase ilustrații, relatând întâmplări uimitoare și făcând portrete memorabile protagoniștilor ei. „În această carte nu mi-am propus să scriu despre felul în care funcționează creierul, ci mai curând despre istoria încercărilor noastre de a-l înțelege. Din Antichitatea greacă și până spre jumătatea secolului XX, povestea creierului a inclus tot felul de personaje exotice, dispute însuflețite, accidente oribile și chirurgi pregătiți să opereze un organ pe care erau departe de a-l înțelege. Evoluția reprezentării creierului în conștiința noastră este exemplară nu atât pentru obiectul studiat în sine, cât pentru ideea de investigație științifică.“ — ALEXANDRU BABEȘ..

Una dintre perspectivele cele mai tentante și, în același timp, înfricoșătoare este apariția unor indivizi cu însușiri fizice și intelectuale mult superioare celor ale restului populației, prin posibilitățile deschise de editarea genomului uman - altfel spus, apariția unei rase minoritare de supraoameni. Genetica încetează așadar să fie doar o știință de interes pur academic sau practic și intră în focarul dezbaterilor din societate, iar, pentru a putea judeca dilemele de ordin moral, publicul larg trebuie să aibă acces la informații corecte, solide, nuanțate și inteligibile. Este ceea ce ne oferă eminentul biolog Alexandru Babeș prin Secretul vieții, în care rigoarea științifică și claritatea expunerii sunt însoțite de o pasionantă istorie anecdotică a descoperirilor legate de ereditate, de la Aristotel la Mendel și la cercetările contemporane. Suntem acum capabili să intervenim în mod deliberat în substanța eredității, să sculptăm după bunul plac alcătuirea biologică a speciei noastre. Dar numai pentru că putem s-o facem, suntem oare siguri că ar trebui? Momentul în care ne aflăm impune o serie de eforturi colective. Mai întâi unul de informare, apoi unul de dezbatere și, în sfârșit, unul de decizie. Sunt demersuri la care ar trebui să participe cât mai mulți dintre noi, pentru că miza este uriașă. În joc se află viitorul nostru ca specie. E oare înțelept să lăsăm oamenii de știință sau, și mai rău, politicienii să decidă dacă vom merge sau nu pe calea deschisă de abilitatea recent dobândită de a edita genomul uman? - Alexandru Babeș..