Alexandre Dumas

Contele de Monte Cristo este una dintre cele mai captivante carti pentru copii si adolescenti...

Contele de Monte-Cristo este un roman publicat în 1844 de scriitorul francez Alexandre Dumas tatăl. Romanul povestește viața lui Édmond Dantes care a fost închis, fiind considerat informator al „Uzurpatorului” (Napoleon Bonaparte). A fost arestat de către autorități chiar în ziua logodnei sale cu Mércedes și dus la închisoarea din satul său, urmând ca apoi să fie judecat de către procurorul de Villefort...

„Contele de Monte-Cristo este deseori trecut printre cele mai bune zece romane ale tuturor  timpurilor. [...] Portretul psihologic al răzbunării fascinează și respinge în același timp. Personajul Monte-Cristo nu stârnește simpatii, totuși, cumva, acțiunile sale sunt justificate. Este aproape un erou mitologic. Aura sa supranaturală creează o poveste de aventuri căreia cu greu îi poți rezista.” (Classic Notes, University of Harvard)„Romanul este un «exerciţiu literar în care te foloseşti de o povestire pentru a exprima altceva». Definiţia de mai sus convine tot atât de bine romanului moral, estetizant sau filosofic, cât şi romanului «tradiţional», care foloseşte şi el povestirea în vederea frescei sociale sau psihologice... Cât priveşte «povestirea pură», «punctul de plecare al romanului», s-ar părea că Alexandre Dumas oferă cel mai elocvent exemplu.” (R-M. AlbÉrÈs)„«Ce este istoria? Un cui de care îmi atârn romanele» [spunea Dumas], dar prin forța lor, prin strălucirea şi viaţa cu care sunt înzestraţi, eroii săi sunt de neuitat. Alături de ei, nu ne-am plictisit niciodată. Poate fi o laudă mai mare pentru un scriitor de romane de aventuri? Poate mai mult decât oricine, Athos, Porthos, Aramis, d’Artagnan, cu deviza lor «Toţi pentru unul, unul pentru toţi», Milady şi Constance Bonacieux, valetul Planchet şi abatele Faria şi contele de Monte-Cristo au fost însoţitorii nopţilor copilăriei noastre.” (Jean d'Ormesson)..

Un misterios navigator care-si schimba mereu identitatea, curajos, frumos, stapan are o fabuloasa avere (care ii atrage invidia unor persoane importante din inalta societate pariziana); nimic nu pare sa ii stea in cale pana cand, in chiar ziua nuntii sale, in anul 1815, este incarcerat, fiind acuzat pe nedrept de bonapartism, si tinut prizonier timp de 14 ani in castelul-fortareata If, victima nevinovata a rivalului sau in dragoste, un anume Fernand, si a rivalului sau in afaceri, Danglars. Incarcerarea lui serveste in mod admirabil vederilor politice ale unui magistrat ambitios, pe nume Villefort...

„O uimitoare îmbinare de ființe şi de evenimente – un marchiz normand, o sclavă neagră, un hotelier din Valois, un suedez nebun după teatru, un subşef de birou literat, un profesor pasionat de istorie, o epocă romantică, o presă populară – a dat naştere celui mai mare povestitor din toate timpurile şi din toate țările.” (André Maurois)„Cu Dumas nu ai niciodată parte de odihnă, ba chiar trebuie să goneşti. […] Refuzând atât platitudinea burgheză, cât şi turnul de fildeş al celui ce se consideră ales, el ne propune modelul arhaic al cavalerului în căutare de aventuri.” (Dominique Fernandez)„Dacă opera lui Dumas continuă să fie atât de prezentă (cărțile sale se găsesc permanent în orice librărie, şi nu numai în Franța), înseamnă că tehnica şi virtuozitatea scriitorului sunt fără îndoială apreciate şi astăzi, dar forța esențială a scrisului său vine din faptul că el a simțit cu putere sentimentele pe care le-a descris, iar această forță, această fericire de a trăi l-au ajutat să învingă timpul.” (Joseph Kessel)..

Dupa douazeci de ani, continuarea romanului Cei trei muschetari, prezinta evenimentele care au loc in timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea. Desi au trecut douazeci de ani de la triumful muschetarilor asupra cardinalului Richelieu si Milady de Winter, cei patru eroi si prieteni, separati acum de ideile lor politice, reusesc sa lupte din nou impotriva dusmanilor regelui Frantei. De aceasta data muschetarii ii au ca inamici de temut pe cardinalul Mazarin, Mordaunt – o umbra malefica din trecut care ii urmareste tenace –, generalul Oliver Cromwell si chiar pe regina Ana de Austria insasi.Loviturile de teatru si rezolvarile neasteptate se tin lant...Vor izbuti oare sa isi salveze si pielea, si onoarea, d’Artagnan si cei trei prieteni ai sai? Repovestire: Ovidiu PecicanIlustratii: Iulian Bogaciev..

În martie 1841, naratorul, Alexandre Dumas, face o călătorie în Corsica, unde cunoaște familia văduvei Savilia de Franchi, mama gemenilor Louis, avocat la Paris, și Lucien, un adevărat corsican. Romanul spune povestea celor doi gemeni a căror familie a fost masacrată de clanul Sagona. Separați la naștere, cei doi se regăsesc după 20 de ani.În acest roman scurt, foarte sobru, scris la persoană întâi, Dumas își demonstrează talentul de dramaturg, creând o ambianța teatrală.Frații corsicani a cunoscut numeroase adaptări pentru cinematograf și televiziune.Fragment din carte:„Am observat cu admirație că, din exces de prudență, notarul nu a scos nicio vorbă despre găină care îl punea pe Colona într-o poziție atât de proastă în față lui Orlandi. Chipul lui Colona se însenina pe măsură ce față lui Orlandi se în-tuneca. Acesta din urmă se uită la orătania pe care o ținea 'în mâna că un bărbat care este vizibil cuprins de teribilă tentație de a i-o azvârli lui Colona direct în cap. O privire a lui Lucien de Franchi însă a oprit această rea intenție în fașă. Primarul își dădu seama că nu mai este vreme de pierdut; urcă de-a-ndaratelea, ținând în continuare cele două mâini una într-altă, fără a-i slabi o clipă din priviri pe cei doi proaspăt reconciliati. Apoi, pentru a preîntâmpina orice discuție care ar fi putut apărea oricând la momentul semnării, dat fiind că fiecare adversar consideră faptul de a semna primul drept o concesie, lua până și semna el însuși, convertind astfel rușinea în onoare, și i-o întinse apoi lui Orlandi, care semna și i-o înmâna lui Lucien. Acesta, folosind același subterfugiu pacifist, i-o dădu lui Colona, care făcu și el o cruce pe actul cu pricina. În acel moment, au răsunat cântece ecleziastice, așa cum se cânta Te Deum după victorie. Am semnat cu toții imediat după aceea, la grămadă, fără a ține seama de rang sau de titlu, la fel cum, cu douăzeci și patru de ani în urmă, nobilimea Franței a semnat protestul împotriva ducelui de Mâine. Apoi cei doi eroi ai zilei au intrat în biserica și s-au dus să inge-nuncheze de o parte și de altă a corului, fiecare în locul care îi fusese destinat. Am observat că, din acest moment, Lucien a devenit cât se poate de liniștit. Se încheiase totul, reconcilierea era parafată, nu doar în față oamenilor, ci și în față lui Dumnezeu. Restul slujbei religioase a decurs fără a apărea vreun eveniment care să merite a fi consemnat. Când slujba s-a terminat, Orlandi și Colona au ieșit urmând același ceremonial. La ușa, la invitația primarului, și-au atins din nou mâinile Apoi, alături de cortegiile de rude și prieteni, a apucat-o fiecare pe drumul către casă lui, unde în ultimii trei ani de zile nu mai pusese piciorul nici unul, nici celălalt. În ciuda interesului al cărui obiect eram, nu mi-a fost prea greu să observ că Lucien mi-a citit numele peste umărul meu în momentul în care mă semnăm la sfârșitul actului de reconciliere, iar acest nume nu îi era întru totul necunoscut. Dimineață, îl anunțasem pe Lucien de hotărârea mea de a pleca după masă; eram chemat de urgență la Paris de repetițiile la O căsătorie sub Ludovic al XV-lea și, în ciuda insistențelor mamei și fiului, mi-am menținut decizia. Atunci, Lucien mi-a cerut permisiunea de a se folosi de oferta mea și de a-i scrie fratelui său, iar doamna de Franchi care, sub tăria ei de eroina din Antichitate, ascundea totuși o inima de mama, m-a pus să îi promit că voi înmâna eu însumi această scrisoare fiului ei.”..

Cele o mie una fantome reprezintă o amplă culegere de povestiri fantastice, publicată de Alexandre Dumas în 1849.Cartea e constituită din şapte cicluri:Cele o mie una fantomeFemeia cu colier de velurCăsătoria lui moş OlifusTestamentul domnului de ChauvelinO cină la RossiniGentilomii din Sierra MorenaIepurele buniculuiCuprinde un bogat repertoriu de teme şi motive specifice literaturii fantastice: capete tăiate care vorbesc, spânzuraţi malefici, fantome şi vampiri, povestea unui vânător blestemat să urmărească un iepure uriaş şi nemuritor sau aventurile stranii ale unui marinar căsătorit cu o sirenă. Povestirile din Cele o mie una fantome, care au precedat Povestirile crude şi insolite de Villiers de L’Isle-Adam, dezvăluie o latură mai puţin cunoscută a operei lui Dumas...

Laleaua neagră, publicat în 1850, este un roman istoric a cărui acţiune se petrece la sfârşitul secolului al XVII-lea, surprinzând evenimentele prin care Wilhelm de Orania preia puterea în Olanda, pe fondul masacrului fraţilor Johan şi Cornelius de Witt, acuzaţi de înţelegeri secrete cu Franţa. În acest timp, departe de tumultul politic, tânărul Cornelius van Baërle, finul lui Cornelius de Witt, se dedică pasiunii cultivării de lalele, încercând să creeze o lalea neagră, pentru care Societatea Horticolă din Haarlem oferă un premiu de o sută de mii de florini.Văzându-l aproape izbutind acest lucru, vecinul său, din invidie şi avariţie, îl denunţă drept complice al lui Cornelius de Witt. Acuzat de înaltă trădare, van Baërle ajunge astfel la temniţă. Singura lui consolare este Roza, frumoasa fiică a temnicerului, care îl ajută să născocească un plan pentru a-şi creşte laleaua în secret. Răsturnările de situaţie menţin suspansul până în ultimele pagini ale cărţii...

Se stie despre Olanda ca este "Tara lalelelor". Este evident ca, pentru a pune o emblema, locuitorii acestei tari, aflata sub nivelul marii, trebuia sa vina cu o descoperire, care sa aduca faima si prestigiul. Acolo, oamenii se calauzeau dupa un principiu: "A dispretui florile inseamna a-L jigni pe Dumnezeu". Astfel ca, un pasionat cinstit in ceea ce insemna cultivarea lalelelor a descoperit secretul. El putea face, prin descoperirile sale, o minune: Sa apara Laleaua neagra! Pana la deznodamantul fericit, exista o lectura dinamica, in care orice cititor sensibil descopera legatura dintre o femeie si o floare. Personajul principal, datorinta perseverentei, va reusi sa aiba langa el si o femeie, si o floare!..

Omul cu mască de fier. După un roman de Alexandre DumasCopiii adoră poveștile, iar cele clasice au fost întotdeauna printre favoritele lor. Totuși, uneori, o carte groasă pare destul de descurajantă, nu-i așa? Seria de 50 de titluri din colecția Clasici Internaționali îi ajută pe copii să înțeleagă mai bine acțiunea și limbajul folosit, prin textul prescurtat, activități și exerciții gândite special pentru ei.Cu fiecare dintre aceste cărți, copiii au ocazia nu numai să citească povești interesante, ci și să afle mai multe despre autorii lor. ..

Povestea cavalerului care își făgăduiește mâna dreaptă puterilor  necurate, pentru a fi ajutat în planurile lui de răzbunare, istoria unui mort povestită de el însuși, legendele germane cu spiriduși şi ondine, dintre care nu poate lipsi, firește, Lorelei, poveștile vânătorești cu animale malefice, aparițiile tenebroase sau grotești ale diavolului, castelele bântuite, cu fantomele lor – iată doar câteva din ingredientele povestirilor fantastice ale Alexandre Dumas, în care gustul pentru misterul nocturn al romanticilor se împletește adeseori cu umorul. Volumul de față le cuprinde pe toate, transpuse cele mai multe pentru prima dată în limba română...

Cele mai interesante personaje si cele mai fascinante aventuri din toate timpurile au izvorat din imaginatia marilor scriitori ai lumii. Acum, intreaga familie le poate redescoperi intr-o editie special conceputa pentru cei mici. Textele adaptate si insotite de ilustratii atractive reprezinta poarta catre cea mai mare dintre aventuri: lectura...

Robin Hood este un haiduc legendar, descris initial în folclorul englez si, ulterior, prezentat în literaturã si film. Potrivit legendei, el a fost un arcas si un spadasin foarte priceput. În unele versiuni ale legendei, el este descris ca fiind de vitã nobilã, iar în povestirile moderne este uneori prezentat ca luptãtor în cruciade înainte de a se întoarce în Anglia pentru a-si gãsi pãmânturile luate de seriful din Nottingham. În cele mai vechi versiuni cunoscute, el apare, în schimb, ca membru al clasei „yeoman“ („nici cavaler, dar nici tãran“, ci undeva la mijloc). Portul traditional este de culoare verde Lincoln. Se spune cã fura de la bogati si dãdea sãracilor. În cultura popularã se povesteste cã Robin Hood si banda sa trãiau în pãdurea Sherwood, din Nottinghamshire.Alexandre Dumas-tatãl, s-a nãscut Dumas Davy de la Pailleterie în 24.07.1802, orasul Villers-Cotterets. Era fiul generalului Thomas Alexandre Dumas, a cãrui bravurã a rãmas legendarã si al cãrui nume este gravat pe fata de sud a Arcului de Triumf din Paris.Datoritã aptitudinilor sale caligrafice, Alexandre Dumas-tatãl se angajeazã mai întâi copist la un notar. În anul 1822 pãrãseste orasul natal si vine la Paris, ca functionar la secretariatul ducelui d’Orleans, unde i se deschide perspectiva unei cariere strãlucite.În aceastã perioadã, începe sã scrie piese de teatru si, dupã succesul dramei Henri al III-lea si curtea sa, gloria literarã a lui Dumas-tatãl va fi imensã.Se dovedeste a fi un scriitor foarte prolific. Între anii 1826–1870, a scris 31 piese de teatru, 200 romane, zece volume de memorii si 19 cãrti de cãlãtorie (printre care si Cãpitanul Pamphile). Cu romanele sale istorice, care au devenit foarte populare: „Cei trei muschetari“, „Dupã douãzeci de ani“, „Vicontele de Bragelonne“, „Contele de Monte-Cristo“, „Regina Margot“, „Doamna de Monsoreau, „Colierul reginei etc., faima lui a devenit universalã. Lucrãrile sale s-au tradus în toate limbile.A avut câstiguri fabuloase, dar a si cheltuit mult, ducând o viatã fastuoasã. Din aceastã cauzã si drept urmare a generozitãtii sale, moare ruinat în 05.12.1870, pãrãsit de multi dintre cei care odinioarã roiserã în jurul sãu. Este înmormântat provizoriu în cimitirul din Neuville, iar, mai târziu, osemintele sale au fost aduse în orasul natal, Villers-Cotterets...

„Se organizase o petrecere pentru copii în acea seară, la prietenul meu, contele M, iar eu contribuiam la sporireaveseliei și a zgomotului respectivei reuniuni ducându-mi acolo fetița.” (fragment)..

Stăpânul lupilor este una dintre capodoperele prozei fantastice a lui Dumas. Pornind de la o tradiție populară conform căreia există o zi pe an în care diavolul apare pe pământ sub înfățișarea unui lup negru și își pierde puterile supranaturale pentru douăzeci și patru de ore, scriitorul construiește o narațiune plină de fantezie, suspans și, nu în ultimul rând, umor. Romanul îmbină câteva motive specifice genului fantastic (pactul cu diavolul, licantropul) cu numeroase elemente autobiografice. În paginile lui, Dumas evocă ținuturile în care a copilărit și câteva dintre figurile care i-au tutelat copilăria, în culori pline de farmec și pitoresc. O carte care se citește pe nerăsuflate, nu numai de către iubitorii de aventuri paranormale!..