Teza Alexandrei Florina Mănescu este cea dintâi cercetare doctorală consacrată lui Virgil Ierunca. Precizările pe care le face sunt utile și vor constitui baza oricărui studiu ulterior.Nu există în această lucrare niciun accent în plus. Biografia nu are nimic hagiografic. Totul este riguros, exact. Erorile lui Ierunca sau ale comentatorilor săi nu sunt, unde sunt, niciodată cruțate. Alexandra Florina Mănescu restabilește realitatea peste tot, cu documente în sprijin. Teza ei este un monument de acribie. Și, Dumnezeu al criticii literare, înspăimântător de minuțioasă! Fie și numai întinderea bibliografiei critice îi probează seriozitatea științifică.Rareori am coordonat o teză de doctorat atât de temeinică și de exhaustivă. Se pot da și alte interpretări scrierilor lui Ierunca, dar e puțin probabil să mai fie descoperite date noi legate de scriitor.Nicolae ManolescuVirgil Ierunca (pseudonimul literar al lui Virgil D. Untaru) s-a născut în 25 august 1920, în satul Popeşti, comuna Ciumagi (astăzi comuna Lădeşti), judeţul Vâlcea. Fiul lui Dumitru Untaru și al Elenei Neagoe (Maria Țuicu, după adopție). Scriitor, publicist, critic literar, eseist, filozof, moralist, editor, redactor, realizator de emisiuni radio, traducător și poet...

Cartea Alexandrei Manescu nu este doar o documentare completa si exacta a existentei revistei Romania literara in cultura romana. Si daca ar fi numai atat, tot ar fi remarcabila. Existau mai vechi dictionare ale presei literare romanesti sau mai noi dictionare generale ale literaturii romane: si unele, si altele, pline de greseli. De la erori de datare la ignorarea unor demersuri, de la ierarhii arbitrare in componenta redactionala la omiterea unor rubrici de baza sau a unor semnatari importanti. Documentarea realizata de Alexandra Manescu corecteaza erorile, completeaza informatiile partiale si restabileste cronologia aparitiei revistei, de la primul numar si pana azi. Insa cartea de fata este, spuneam, mai mult decat atat. Prin felul in care este structurata si condusa investigatia istorica, autoarea reuseste sa reliefeze principalele doua repere publicistice pe care Romania literara le urmeaza de la inceputuri si pana in zilele noastre - chiar trecand peste o schimbare de regim. Este vorba despre spiritul critic si despre primatul esteticului. Ceea ce, inainte de 1989, a avut o componenta politica si identitara de netagaduit - caci batalia pentru spiritul critic era, in subsidiar, una pentru libertatea de gandire, iar cea pentru primatul esteticului era una de eliberare a culturii nationale de sub dictatura ideologica -, acum a capatat alte valente. Demersul critic al Romaniei literare (nu numai in literatura, dar in primul rand in literatura) are caracterul unei lupte impotriva amatorismului si a transformarii culturii in divertisment. Cartea Alexandrei Manescu, pornind de la si bazandu-se mereu pe fapte, pe date si pe evidenta arhivei, documenteaza felul in care revista Romania literara si-a exercitat, onest si dezinteresat, salutara ei magistratura critica in literatura romana din ultimele sase decenii. - Razvan Voncu..