Să îngrijeşti un bonsai este ca şi cum ai scrie. Să scrii este ca şi cum ai îngriji un bonsai, gândeşte Julio, care nu a izbutit să o uite pe Emilia, de care s-a îndrăgostit în studenţie. Măcinat de dor, tânărul decide să îşi mărturisească sentimentele într-un roman inspirat de povestea lor nebună, ciudată, nonconformistă, modelată de romanele pe care le-au citit împreună cu voce tare şi care i-au ajutat să devină un singur trup, o singură minte. Când cartea ajunge la final, Julio face gestul suprem de iubire. Dar unde este Emilia, ce s-a ales de sentimentele ei şi, mai important decât atât, mai există vreo speranţă că dragostea din tinereţe va reînvia?O poveste intensă, de o tulburătoare delicateţe, ca un bonsai.„Noua stea a literaturii latino-americane“, cum este considerat unanim de criticii literari, Alejandro Zambra s-a impus prin stilul original și prin plăcerea de a istorisi.În anul 2007, a fost inclus în Bogota 39, o listă a celor mai importanți scriitori din America Latină sub 39 de ani. În 2010, revista britanică Granda l-a nominalizat printre cei mai importanți 22 de romancieri de limbă spaniolă sub 35 de ani.„Scriu pentru că am nevoie să simt că nu am murit“, mărturisește Zambra...

În fiecare seară, Julian, tânăr profesor și „scriitor de duminică“, improvizează scurte povestiri despre copaci pentru a o adormi pe Daniela, fiica lui vitregă, un ritual de la care nici adultul, nici copilul nu se abat niciodată. Nici măcar în seara în care Veronica, soția lui Julian și mama Danielei, întârzie inexplicabil de mult. Cuprins de panică, profesorul se teme că a fost părăsit și își petrece noaptea scriind despre cea care îi este soție, despre viața lor împreună, despre trecut, promițând că își va încheia povestirea când Veronica va ajunge acasă ori atunci când va căpăta certitudinea că femeia a dispărut pe veci...