„Imprumutand limbajul tehnic al arheologiei, voi spune ca istoria masoneriei poate fi impartita in doua perioade –una preistorica, iar alta istorica. Prima este traditionala, iar a doua documentara. Intr-o cercetare istorica, fiecare dintre aceste diviziuni trebuie clar definita. Exista si o alta impartire, anume in istorie ezoterica si exoterica. Prima apartine exclusiv arcanei ordinului si, dupa cum am spus, nu poate fi subiectul cercetarii istorice. Cea de-a doua revine in mod adecvat sferei studiului istoric si se supune tuturor legilor criticii istorice.Atunci cand abordam francmasoneria ca pe una dintre organizatiile sociale ale lumii, ca pe una dintre acele institutii care reprezinta rezultatele civilizatiei si care au aparut pe parcursul evolutiei societatii si, in final, cand analizam care sunt influentele pe care conditiile diferite ale acelei societati le-au produs asupra ei si ce influente a produs la randul ei asupra acestor conditii diferite, ne angajam la gasirea unei solutii pentru o problema istorica si trebuie sa realizam cercetarea folosind o metoda istorica, si nu altfel. Trebuie sa eliminam orice speculatie, pentru ca istoria se ocupa numai de fapte."„Dintre toate obiectele prin care se exprima stiinta masonica, cel mai important, cel mai de pret si, de departe, cel mai relevant este templul din Ierusalim. […] Luati-i Francmasoneriei dependenta de templu, eliminati din ritualul ei orice referire la acel edificiu sacru si la legendele legate de el, si sistemul insusi va fi condamnat la decadenta si moarte grabnica.”..

Albert Mackey, cea mai respectata voce in masoneria americana de la sfarsitul secolului XIX, realizeaza in prezentul volum o sinteza a principalelor mituri, simboluri si legende ale francmasoneriei.Dupa parerea sa, "obiectul legendelor masonice nu este stabilirea unor fapte istorice, ci transmiterea unor doctrine filozofice. Ele sunt o metoda prin care se comunica invataturile ezoterice, iar studentul le accepta fara referire la altceva decat utilitatea si semnificatia lor in dezvoltarea dogmelor masonice. Sa luam, de exemplu, legenda hiramica a celui de-al treilea grad. Ce importanta are pentru discipolul in masonerie daca ea este adevarata sau falsa? Tot ce vrea el sa cunoasca este semnificatia sa interna; iar atunci cand afla ca scopul ei este sa ilustreze doctrina nemuririi sufletului, el este satisfacut de acea interpretare si nu considera necesar sa-i investigheze acuratetea istorica sau sa-i reconcilieze contradictiile aparente. La fel cu legenda pietrei unghiulare pierdute; sau a celui de-al doilea templu; sau a arcei ascunse - toate acestea sunt pentru el naratiuni legendare care au valoare doar pentru nestemata pe care o contin. Fiecare din aceste legende este expresia unei idei filozofice. Dar mai exista si o alta metoda de instruire masonica, cea prin simboluri. Nicio stiinta nu este mai veche decat cea a simbolismului. Candva, aproape toate invataturile din lume erau transmise prin simboluri. Si chiar daca filozofia moderna se exprima acum exclusiv in propozitii abstracte, Francmasoneria ramane credincioasa vechii metode, pe care a pastrat-o, in toata importanta sa originara, ca pe o metoda de comunicare a cunoasterii. Dar, desi in Francmasonerie exista doua moduri de instructie - prin legende si prin simboluri -, in fapt, intre ele nu exista nicio deosebire esentiala. Simbolul este o reprezentare vizibila, iar legenda o reprezentare audibila a unei idei ce se vrea pusa in evidenta - a unei conceptii morale produse printr-o comparatie. Atat legenda, cat si simbolul sunt legate de dogme avand un profund caracter religios; ambele sunt purtatoare de sentimente morale si ambele sunt menite ca prin aceasta metoda sa ilustreze filozofia Masoneriei speculative"...