Metafizica si concret in Arta Actorului. Convorbiri cu Adrian Titieni, Andi Vasluianu si Ruxandra GhitescuExista lucruri in Arta Actorului la care nu exista raspunsuri general valabile - in primul rand din cauza individualitatii, apoi exista lucruri care au o practica general valabila, ambele extreme rezumandu-se la paradigma "meseriei" - este sau nu este o meserie? Nu stim. Arta Actorului este diferita de Arta Filmului sau de Arta Spectacolului, dar putem vorbi de actorie chiar prin spectrul neprofesionistului (iar exemplele sunt multiple). Bucataria interna a actorului este un subiect de discutat daca vorbim de analiza sau teorie, dar atata timp cat expresia exterioara a Artei Actorului este cea dorita, poate rezulta ca metoda folosita a fost una cu rezultate - asa cum spunea Ion Cojar "orice metoda da rezultate, este o metoda". Dialogurile din aceasta carte sunt dialoguri cu profesionisti, sunt dialoguri venite din studiu sau cursuri, sunt dialoguri menite sa ridice intrebari, nu sa ofere raspunsuri si, mai ales, sa arate trei metode diferite (si paradoxal asemanatoare) de abordare a acestui domeniu - fiecare in relatie proprie cu sine, cu ganduri sau intrebari aplicate, cu tendinte si impresii formate din experienta. In speranta unei lecturi line, in speranta unei lecturi placute, mentionez doar (de la inceput) ca nu este o carte care se adreseaza doar specialistilor, ci tuturor celor care incearca sa micsoreze distanta dintre sine si sine, tuturor care au intrebari despre sine si cum functioneaza mastile noastre de actori in raport cu aproapele sau cu societatea...

Ceea ce ar trebui urmarit in film este adevarul - evident, intr-un anumit tip de film, cel de autor. Din pacate, de multe ori, oamenii ajung sa vorbeasca despre ei insisi (ca regizori, scenaristi sau actori), lasand la o parte smerenia. Primeaza retorica sau teza, predica sau lupa orientata spre sine, confundandu-se perspectiva personala cu trasul de maneca, estetica cu demonstratia, stilistica cu maiestria. Punctul de plecare in aceasta excursie spre adevar este scenariul. Daca scenariul este tratat cu onestitate, daca povestea este spusa fara dorinta de a demonstra, de a amuza cu orice pret sau de a stoarce lacrimi, fara nevoia de a te pune pe tine ca autor in prim-plan, atunci macar punctul de plecare este unul potrivit. - Emanuel Parvu Imi asum riscul pariului ca anii urmatori sau ceva mai indepartati il vor consacra pe Emanuel Parvu drept un proeminent challenger, in plutonul celor ce vor prelua stafeta de la protagonistii anilor 2001-2015. - Valerian Sava Fie ca a fost/este scenarist, dramaturg, actor, regizor, profesor (prefer sa evit diferitele etape didactice pentru ca mai importanta e vocatia decat administratia), Emanuel Parvu a facut totul cu mare atentie, as zice cu o mare concentrare la ce trebuie sa spuna si la ce va intelege privitorul, fie ca acesta din urma sta intr-o sala de cinematograf, de teatru sau in fata unui ecran. Tocmai aceasta grija trebuie avuta in vedere cand veti citi acest Scurt indrumar de scenaristica, in fapt, un (mic) manual, insotit si de doua dintre scenariile pe care autorul le-a scris, un lungmetraj, Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor, si un scurtmetraj, Totul e foarte departe. - Florin Barbu..