Lipita de scaunele metroului sau batand pasul prin Bucuresti admirand gradini, autoarea va propune, prin dialoguri efervescente, o lume launtrica hranita de vesnicele transformari ale naturii.
Versurile sunt asemuite florii-de-colt: stapane pe axa frumusetii delicate, impermeabile timpului, norilor, croite-n destin sa rasara in medii dure si sa traverseze viata prin piatra.
Odata ajunse in coroana cerului, sunt gingase, pline de sperante, nostalgice si visatoare, in pofida sortii aride pe munte. Floarea-de-colt e protejata prin lege, la fel ca viata, la fel ca poezia si la fel ca tot ce consideram sfant in legile nescrise.
