In anul 2000, Mario Vargas Llosa a publicat unul dintre cele mai de impact si mai ambitioase romane ale sale, Sarbatoarea Tapului, intorcandu-se astfel la o tema predilecta: puterea politica, exercitarea ei autoritara si cicatricile pe care le lasa asupra societatilor si indivizilor. La un sfert de secol de la aparitie, cartea este mai mult ca niciodata o lectura esentiala pentru intelegerea mecanismelor dictaturii, a memoriei istorice si a complexitatii traumelor in regimurile totalitare. Romanul a fost dramatizat in 2003, ecranizat in 2005 si a stat la baza unui serial de televiziune din 2014. In 2013, in urma unui sondaj realizat de publicatia spaniola ABC, Sarbatoarea Tapului a fost declarat cel mai bun roman de limba spaniola al secolului XXI.
Am scris Sarbatoarea Tapului gandindu-ma, in principal, la Trujillo, dar si la toate dictaturile, care au multe in comun. Exista un numitor comun in sistemele totalitare, astfel ca am profitat si de experienta regimului lui Odria, pe care eu o avusesem in Peru, si de ceea ce stiam despre celelalte dictaturi din acei ani: a lui Somoza in Nicaragua, a lui Perez Jimenez in Venezuela, a lui Rojas Pinilla in Columbia si a lui Peron in Argentina. In epoca aceea, toate tarile latino-americane - singurele exceptii au fost Costa Rica, Chile, Uruguay - au avut dictaturi. Am vrut ca romanul meu sa sintetizeze experienta de caudillo si sa arate cum acesti oameni puternici expropriaza total suveranitatea nationala, ca sa si-o asume cu titlu personal. - Mario Vargas Llosa
