Ediție bilingvă
Imensa melancolie dizolvată în penumbre de senzații meditative ce oscilează în aceste poeme îi va oferi, sper, cititorului român aceeași paradoxală impresie de plenitudine care pe mine mă copleșește la încheierea acestor traduceri… Da, singurătatea din aceste poeme este de o generoasă complexitate, un adevărat univers în continuă expansiune, încât orice presupusă frustrare ce s-ar degaja din aceste obsedante convocări ale unui trecut fragmentat se transformă în reușită recuperare și glorificare a tuturor momentelor trăite; iar, astfel, exercițiul memoriei se supune unei exigențe care face din aproape toate textele de față tot atâtea discrete arte poetice, dominate de exigența maximă: enunțul scris trebuie să recupereze în intensitate momentul trăit, justificând astfel, de fiecare dată, chiar existența poemului. DINU FLĂMÂND
