Nicolae Iorga

„Când, răspunzând invitaţiei unui aristocratic grup feminin, N. Iorga a ţinut cea dintâi dintre conferinţele care se retipăresc aici, istoricul avea numai 33 de ani. De ce totuşi cartea apărută în 1905 îşi păstrează încă atracţia pentru cititorii succesivelor generaţii, aflate la o mare distanţă, nu numai cronologică, ci şi psihologică faţă de începutul de veac? Explicaţia se găseşte, cred, atât în vigoarea stilului, cât şi în vitalitatea intelectuală a unei reconstituiri prin care istoria românească, nici plăsmuire a imaginaţiei, nici schemă stearpă şi rigidă, mărturiseşte despre zbuciumul fiinţei omeneşti dintotdeauna şi despre rosturile veşnice ale poporului nostru. [...] Pentru a face accesibilă istoria, N. Iorga recurge la afectivitate. Popularitatea pe care istoricul a avut-o, incomparabilă în vremea sa şi chiar până astăzi, se explică şi prin apelul la sensibilitatea cititorului. E reconfortant să ne întoarcem la paginile lui Iorga, inspirate de o atât de sinceră generozitate, încât izbutesc să ne convingă că, măcar pentru generaţia lui, sentimentul fraternităţii n-a fost o iluzie deşartă. Le vom citi, astăzi şi oricând vom redeschide cartea, cu nădejdea că resursele pe care ar trebui să le căutăm fiecare în noi se vor dezmorţi la dogoarea cuvântului de credinţă al lui Nicolae Iorga.” (Andrei Pippidi)..

Lucrarea lui N. Iorga, Histoire de la Vie Byzantine, Empire et civilisation, d'apres les sources, apare cu aceeasi mandra discretie privind scopul si limitele explorarii intreprinse: o vasta confruntare si un dialog cu izvoarele. Este o cautare, pas cu pas, si nu lipsita de intrebari, o luare de atitudine in fata unor manifestari colective sau individuale, o marturisire de principii si de sentimente, o oglindire miscata si o rasfrangere prin prisma unei sensibilitati de luptator si de artist. Cititorul ce se apleaca asupra acestor pagini va urmari, odata cu viziunea ce i se propune, si vibrarea umana a undelor care i-o recompun, stiind bine ca orice opera este o cristalizare a unui moment determinat de coordonatele sale, si ca o lectura fidela este o transpunere in timp. De aceea nu a putut fi vorba nici o clipa de o "aducere la zi" a studiului. Orice asemenea incercare ar fi constituit un fel de falsificare a datelor initiale ale cercetarii expuse. I s-au adus textului doar cateva mici indreptari de amanunt, pe care le-ar fi facut autorul daca ar fi avut ragazul sa mai ia in mana studiul publicat in 1934. Pentru inlesnirea cititorilor au fost adaugate, cu prilejul traducerii, unele note lamuritoare care sa le ingaduie sa recunoasca evenimentele si oamenii ce le rasar in cale, sau sa nu piarda sirul atunci cand evocarea unor imprejurari din momente diferite se impleteste uneori mai enigmatic pentru cei nepreveniti. Traducerea a cautat sa fie cat mai transparenta spre a pastra cuvantului viu ritmul insusi al rostirii sale. - Traducatoarea Maria Holban (eleva a profesorului Nicolae Iorga)..

Istoria nu este numai despre eroi, regi sau victorii în bătălii! Aparițiile din colecfia „File de istorie” sunt cărți care vorbesc altfel despre lumea de ieri, altfel decât o face istoria mare.Când Nicolae lorga și A. C. Cuza înființează, în 1910, Partidul Naționalist-Democrat, cu un program populist și antisemit, terenul era deja bine jalonat: 1906 — revoluția sângeroasă din Piață Universității; apariția gazetei Neamul românesc; 1907 — alegerea lui lorga că deputat de lași. Se schimbaseră doar tehnicile confruntării, constantele fiind tot patriotism și xenofobie. Toate aceste acțiuni fac parte din mișcarea politică în care originează extremismul românesc interbelic. Acel extremism înrudit cu militantismul românesc prezent în textele cu care lorga își inflamează auditoriul compus din scriitori, studenți, elevi, organizații civice. Între luptele de stradă, adeziunile la platforma organizației cu rezonanțe masonice a Fraților Buni Români și scuzele acuzatoare e o epistemologie a discursivului, a mișcărilor și pauzelor calculate. Între franturile de idei se stabilesc conexiuni la distanță, configurând volumul sub formă unui set de hipertexte. Legăturile sunt algoritmizate după un principiu simplu: REVOLUȚIA CĂ MODUS OPERANDI. ..

De mult scriitorii de anale slave in Balcani, pornind de la imparatii romani si bizantini si trecand pe la tarii bulgari si sarbi, ajungeau la domnii romani ca la continuatorii autoritatii lor. Supusi unor prelati greci, ca Dionisie Rali al Tarnavei, din care Mihai facu capelanul sau in Ardeal si in Moldova, reorganizatorul canonic al Bisericii locale, bulgarii cerura prin acestia, prin tot soborul acestor sefi religiosi ai lor, libertatea de la Mihai. Iar sarbii, care, o clipa, crezusera in Sigismund, proclamandu-l ca rege al lor, pentru a-l vedea parasind, rusinos, asediul, indelungat si zadarnic, al Timisoarei turcesti, pusera bandele lor, sub Baba-Novac, ars apoi de unguri pentru cauza, invinsa, a lui Mihai, si sub atatia altii, in serviciul eroului, care era si al lor, alaturi cu taranii si boierii munteni si moldoveni care inconjurau pe seful firesc al rasei lor.Valoarea politica a lui Mihai Viteazul, dupa tot ce s-a gasit in timpul din urma cu privire la spusele si faptele lui, nu mai poate fi tagaduita. Ea face dintr-insul, biet bastard domnesc, lasat fara instructie, crescut prin straini, fara tara ani de zile, ajuns intamplator Domn al unei tari fara tezaur, fara armata, fara aliante ca si fara mijloace de actiune, una din marile personalitati ale veacului al XVI-lea. Acela pe care, pentru vitejia si martiriul sau, ai sai il considera drept un sfant si mucenic, se ridica astfel si in stima cercetatorului strain al politicii universale...