Cuvintele Părintelui nostru Efrem Katounakiotul, adunate în această ediție ca apoftegme, în pofida simplității și modestiei lor, ascund înlăuntru putere de viață și Duh, vădindu-se adevărate „cuvinte ale vieții celei veșnice”. Sunt cuvinte ale unei adânci experiențe în Hristos, „lucrătoare şi mai ascuţite decât orice sabie cu două tăişuri, pătrunzând până la despărţitura sufletului şi duhului” (Evr. 4, 12), cuvinte de foc. Ori de câte ori le‑am citi, aflăm întotdeauna ascunsă înăuntrul lor o lucrare duhovnicească tainică ce dă viață, ce renaște; cuvinte care sunt însoțite de focul nematerialnic al Harului, iar când inima însetată le primește, se împărtășește și ea de acest foc nematerialnic. Astfel, și în acest chip simplu primim Harul lui Dumnezeu. - Arhim. Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedi
Când sufletul se sufocă, nu mai poate îndura și stă să cadă în deznădejde, Dumnezeu îi trimite ajutorul. Și la porțile morții de‑ar ajunge cineva, să nu deznădăjduiască. Vezi înlăuntrul tău haos, întuneric de nepătruns, pierzanie, iad, și totuși Dumnezeu este cu tine. Nu, nu deznădăjdui, asta e viața omului! Prin aceste ispite se curățește, cade și mândria, te smerești, înveți că Dumnezeu este întotdeauna cu noi. - Sfântul Efrem Katounakiotul
