Ne întâlnim din nou cu dânsul, cu vechiul și apropiatul nostru Păcală, agerul, inepuizabilul nostru erou, mereu amenințat, nicicând doborât. Îl citim acum în prelucrarea lui Petre Dulfu. O să-l citiți și-o să-l iubiți. La vremea noastră l-am cunoscut și ne-am împrietenit cu el dintr-o cărtulie ca vai de ea, cu marginile zdrențuite, ponosită. Cu atât mai mult o să-l iubiți voi în straiul cel nou în care vi se înfățișează.
Pentru voi - Păcală - ca și pentru noi, a rămas tot tânăr, precum l-au cunoscut și înaintașii noștri. O să vă împrieteniți cu el și, desigur, o să vă gândiți că n-ar fi rău să vie și prin clasă. Poate că mai găsește, cine știe, rătăcit pe-acolo vreun leneș, vreun mincinos, și poate n-ar strica să-i tragă o păcăleală, așa... ușoară. - Ștefan Luca
