Ioana Pârvulescu

Toată lumea pare vinovată şi toţi au ceva de ascuns. Iar dragostea, oarbă şi imprudentă, nu ajută prea mult la limpezirea lucrurilor. Conu Costache, un poliţist elegant, pasionat de ceea ce face, trebuie să dea rapid de urma adevăraţilor răufăcători. Marile ziare rivale, Universul şi Adevĕrul, sunt implicate, fiecare în alt fel, în ceea ce se pune la cale.Personajele principale din Viaţa începe vineri sunt prinse în noi întâmplări: escrocherii, politică, dezordine şi poveşti de dragoste care nu exclud escrocheria, politica şi dezordinea. Le leagă un singur lucru: obsesia pentru viitor. Fiindcă, dacă aşezi în altă ordine cifrele secolului XIX, dai, cu totul pe neaşteptate, de secolul XXI.Într-o singură săptămână, începând de luni, 23 februarie, şi până duminică, 1 martie, Capitala e zguduită de o mulţime de evenimente. Şi totul porneşte de la o conferinţă ştiinţifică ţinută la Ateneu de un doctor tânăr şi ambiţios...

O carte care vorbeşte cu bucurie despre literatură. Autoarea şi-a ales 24 de destinatari din lumea culturală românească de azi şi, într-un şir de scrisori, le-a adresat cele mai neaşteptate întrebari. O carte care leagă în moduri diferite literatura şi viaţa.„Uitându-mă în urmă, constat că literatura nu m-a plictisit niciodată şi nici nu m-a dezamăgit. M-au decepţionat zeci, poate sute de cărţi, mii de pagini neinspirate, dar nu literatura. Am impresia că, dintre multele bunuri perisabile ale vieţii, are termenul de garanţie cel mai generos.” (Ioana Pârvulescu)ÎntrebărileMai avem azi un Maiorescu? | Ce-a văzut Slavici în Italia? | Ce primeşte Caragiale de la epoca lui? | Ce-i cu „Valea Plângerii"? | Ce visa Macedonski? | Cum se împacă literaţii cu muzicienii? | Ce înseamnă plumb? | Este Ion Barbu şaradist? | Mai ţine azi teatrul lui Sebastian? | Cere inteligenţă şi bunătate? | Care evanghelist scrie cel mai bine? | Ce i s-a spus lui Platon? | Dumneavoastra ce-aţi fi ales? | Care e examenul de maturitate la scriitori? | Ce punem în raful doi? | Erau interbelicii misogini? | Aveţi cameră separată? | Ce înseamnă malpraxis? | De ce nu ne plac aceleasi cărţi? | Ce înseamnă paseist? | Cum refuzi un manuscris? | Ce model aveţi? | Vă place răul? | Sunt cărţile în stare să ne consoleze?DestinatariiCriticii literari de azi | Bruno Mazzoni | Caragialofilii şi caragialofobii | Rodica Zafiu | Mihai Zamfir | Valentina-Sandu Dediu şi Dan Dediu | Nicolae Manolescu | Şerban Foarţă | Vlad Zografi | George Ardeleanu | Anca Manolescu | Membrii cenaclului Lovinescu | Gabriel Liiceanu | Mircea Cărtărescu | Paul Cornea | Studentele de la Litere | Tia Şerbănescu | Răzvan Petrescu | Marius Chivu | Dan C. Mihăilescu | Oana Bârna | Adriana Babeţi..

„Purtăm în noi mai multe vieţi. Problema e pe care o actualizăm. Purtăm în noi mai multe cărţi. Problema e pe care o actualizăm. Am ales-o, de data aceasta, pe cea de poezie.Un jurnal pe care l-am acumulat interior de-a lungul anilor şi căruia acum i-a venit momentul: încercări primejdioase de a înţelege şi prinde în vers lumea, cu mine cu tot în ea, pentru că poezia are acces la lucruri imposibil de exprimat în orice alte vorbe «pe-nţeles». Cred că în poezie se pot spune în cuvinte inocente lucruri mult mai dure decât în proză.Cum continuă povestea. E un semn de întrebare în titlu, care mă nelinişteşte încă. Se află aici o bună parte din vieţile şi din morţile mele.” (Ioana Pârvulescu)..

În Bucureştiul interbelic oamenii au trăit şi idealul, şi prostia însângerată, au simţit şi rafinamentul extrem, şi opacitatea grosolană, au avut generoşi şi ticălosi, echilibraţi şi fanatici, lucizi şi fantaşti, buni şi răi, bine şi rău. Nu semănau unii cu alţii şi nimeni nu-i obliga să gândească la fel şi să spună acelaşi lucru. Minunat este că lumea lor nu era nici paradis, nici infern ci o lume normală, o lume a tuturor posibilităţilor şi un loc sub soare ca oricare altul.Au avut de toate. Bucureştiul interbelic este locul unde s-a întâmplat totul...

Oamenii au trait si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, lucizi si fantasti, buni si rai, bine si rau. Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul.Fragment din cartea "Intoarcere in Bucurestiul interbelic" de Ioana Parvulescu:"Pentru bucurestenii dintre razboaie, actrita Leny Caler e una dintre cele mai cunoscute figuri, insa, dupa ce a emigrat catre sfarsitul anilor '50 la Berlin, a fost complet uitata. Si totusi fusese una dintre cele mai vizibile persoane. Mai toti scriitorii au admirat-o, mai toti cronicarii teatrali au rasfatat-o. Ca director al Teatrului National, Liviu Rebreanu i-a luat apararea la o premiera, cand un grup de huligani antisemiti a huiduit-o, si a condus-o grijuliu pana acasa. Camil Petrescu i-a citit din cartile proprii sau ale altora, i-a fost profesor, a invatat-o sa joace, i-a scris scrisori. Sebastian a compus pentru ea, si in urma unui pariu cu ea, Jocul de-a vacanta, iar in notele lui zilnice eroina principala a piesei, Corina, e numita, mereu, Leni. Tudor Musatescu, pe vremea cand nu era decat indragostitul "Tudorel", i-a dedicat toata opera dramatica viitoare. intr-o noapte de iarna incarcata de nameti i-a povestit in detaliu subiectul unei piese in care rolul principal i-ar fi revenit: dupa ani, piesa a fost scrisa si s-a numit Visul unei nopti de iarna. Coarda poetica, cand jucausa, cand plina de melancolie, care leaga piesa lui Sebastian de cea a lui Musatescu, se datoreaza, probabil, muzei comune. Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei. Lucia Demetrius scrie, in anii '50, un rol in Trei generatii, ca s-o ajute. Tudor Arghezi, destul de retinut in ceea ce priveste articolele de lauda a contemporanelor lui, publica o Inscriptie, cumplit de gingasa, aparuta intr-o duminica a anului 1930 in Bilete de papagal: "Vezi, ca nu esti frumoasa ca o actrita, ca o cantareata, ca o femeie. Esti o bijuterie, albastra in lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale si cu vapseli imposibile in sangele dumitale, daca ai. Trebuie sa fii din sticla si azbest. Trebuie sa fi venit de prin minerale si o sa intrebam daca nu mirosi a platina sau a chihlimbar. Vezi, curata ca o scoica si iute ca o biciusca agera si zvelta, dumneata esti mai mult decat o actrita si personagiul dumitale tine dincolo de marginile unei piese de teatru, in care te pui sa joci ca intr-o fresca de biserica. Daca ai fi fost fata mea, te-as fi inchis intr-o vitrina si as fi pus langa dumneata icoana ierodiaconului Stefan si un ciubuc de lemn de cires. Ti-as fi dat sa rontai margaritare si sa te adapi dintr-un flacon cu parfum de rasina." Leny are 26 de ani la acea data. Pare, asadar, cu neputinta, daca ne gandim cat de importanta a fost prezenta ei in anii dintre razboaie, uitarea totala in care a intrat dupa plecarea in Germania. Dar, ca in cazul atator alti exilati, nu mai e permis ca numele ei sa fie pomenit in mod oficial. Cum rolurile din spectacolele de teatru nu pot fi puse in rafturile bibliotecilor, ci traiesc doar o seara si doar prin ochii spectatorilor, curand nici neoficial nu s-a mai vorbit de Leny Caler."..

„Invizibilii“ de Ioana Pârvulescu, cu ilustrații de Irina DobrescuCarte recomandată de Europa FMPrima carte pentru copii semnată de Ioana Pârvulescu, autoarea bestsellerului Inocenții.Laura este inteligentă, curioasă și plină de curaj, deși se crede „neobișnuit de obișnuită“. Are însă un secret. O să vi-l spun și vouă: la aproape opt ani, nu știe să citească. Motivul? Imaginația ei prea bogată.Într-o bună zi, colegii Laurei intră în bibliotecă și dispar. Au devenit pur și simplu invizibili! Unde ar putea să fie? Ca să-i regăsească, fata trebuie să treacă prin șase încercări și să cunoască șase lumi. Din fericire, nu e singură în aventurile ei. Are alături un vrăjitor. Va reuși el oare s-o învețe și formula magică a cititului?O carte vrăjită despre vraja cărților.Pentru cititorii de la 8 la 108 ani...

În prima poveste veți simți parfum de crini regali. În cea de-a doua un puternic miros de terebentină. A treia vă aduce în auz un nume care zgârie și unul care mângâie. A patra e cu adieri de aripi nevăzute. A cincea are miză și pariază pe nenoroc. Prima are inocență, umor, visare. A doua realism, râs, nerv. A treia, cu ironie, face poezie și economie (politică). A patra cade din fantastic în lumea noastră cea de toate zilele. Iar a cincea are trei capete de umbră. Când Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana și Ioana Pârvulescu sunt autorii poveștilor, nu-i exclus să faceți un coup de foudre pentru carte. Bucurați-vă în tihnă de ea. Face parte dintre acele lucruri rare care dacă n-ar exista ar trebui inventate...

Viaţa de zi cu zi din comunism, reconstituită de 95 de autori: scriitori, medici, actori, profesori, ingineri, muncitori etc. Peste 360 de mici povestiri al căror fir roşu e absurdul, iar aici culoarea firului e chiar justificată. Fapte diverse de acasă, de la serviciu, din vacanţe, de la şcoală şi facultate, de la muncă patriotică, din călătorii. Probleme administrative, dragoste şi tot ce mai ţine de viaţa însăşi.Cartea nu conţine ideologie şi nu porneşte de la premise politice. Dacă din ea rezultă o concluzie politică sau o voluptate estetică, aceasta e problema intimă a cititorului.Se poate parcurge ca un roman (fragmentele ei se leagă într-o poveste dramatică), se poate urmări ca un film plin de situaţii nebuneşti, imposibile, tip Good bye, Lenin!, sau, pentru cei care suferă de nerăbdare, se poate zapa.Te face să plângi, să râzi, să gândeşti. Întăreşte memoria şi se recomandă în special uitucilor.Capitolele vieţii noastre de zi cu zi din comunism:Nicăieri nu-i mai bine ca acasă; Oraşul nostru iubit; La serviciu; La muncă voluntară şi patriotică; Timp liber; Sărbători noi şi vechi; În călătorie; Oficiale; Scăpate de sub control; Cozile; Administrative, instituţionale; Şcoală; Facultate; La munci agricole; În vacanţă, în concediu; Medicale; Dar cu dragostea cum staţi?; Mâncare şi băutură; Haina face pe om; Diverse...

Premiul Uniunii Europene pentru literatură 2013Anul 1897. Un bărbat este găsit fără cunoştinţă, în câmp, lângă Bucureşti, în zona „moşiei Băneasa“. Nimeni nu ştie exact ce e cu el şi fiecare bănuieşte altceva: e un escroc internaţional care vrea să-şi piardă urma? Un criminal? Un bolnav? Încetul cu încetul, în jurul lui se adună o mulţime de oameni: un medic şi fiica lui, un poliţist, un comisionar în vârstă de 8 ani, care umblă prin toată Capitala cu scrisori şi pachete şi, nu în ultimul rând, gazetarii de la Universul.Romanul, alert, cu un fir al acţiunii semipoliţist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ţi devin prieteni, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie până la sfârşitul anului. Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo...