Povestea spune că, odinioară, în Grecia străveche, pe culmile înnorate ale Muntelui Olimp, sălășluiau zeii nemuritori, feriți de iscoditoarele priviri omenești. Acolo, în palatul de cleștar al lui Jupiter-Zeus, mai-marele între zei, s-a pornit, într-o seară, o petrecere cum n-a mai fost vreodată. Toți zeii s-au adunat în sala măreață a palatului, dar pe Discordia, pe zeita vrajbei, pe buclucașa Eris, nu s-a gândit nimeni s-o poftească.
Cruda zeiță a aflat la timp de petrecere, așa încât s-a răzbunat cumplit: în toiul petrecerii, ea deschise ușile de aramă ale palatului străveziu cu un trăsnet, se opri în prag și-i privi îndelung, batjocoritoare, pe zeii fără de griji. Unii dănțuiau, alții cântau sau râdeau în hohote. Văzând-o împietrită în ușă, fioroasă cum era, cu șerpi în păr și cu panglici însângerate pe frunte, zeii, cât erau ei de mândri și de puternici, înghețară de spaimă. Simțeau cât au mâniat-o, iar acum se așteptau la crunta ei răzbunare.
