„Ilaria este mai mult decât o dramă individuală. Este radiografia unui sistem social bolnav, în care femeia este redusă la o funcție, iar omul este deformat de prejudecată, frică și rutină. O poveste care nu cere compasiune, ci înțelegere.” - Diana Vrabie
„Dacă n-ar fi înclinația autoarei către filtrarea aspectelor psihologice ale poveștii, care se împrăștie în observații de rafinament, doar aparent fără vreun rol, și mâna scriitoare sigură, articulând mai ales dialoguri de o mare originalitate și atmosferă de limbaj moldovenesc, întâmplările din roman n-ar surprinde prin felul în care curg...
Mai mult, să împaci un titlu vesel, Ilaria, cu o lume în care zâmbetul nu doar că este interzis, dar nici n-ar avea curajul să se insinueze, e și paradoxal, dar și o miză a lecturii. Pentru că, deși cruzimea și suferința sunt fibrele de neînlăturat ale existenței personajului principal, Ilaria dă semnificației numelui ei o șansă...
La alegerea cititorului...” - Liviu Apetroaie
„Romanul Ilaria este construit pe o structură narativă de tip ramă, în care vocea autoarei, asumată ca martor direct, deschide și închide narațiunea. Experiența spitalizării funcționează ca un cadru confesiv care conferă legitimitate și coerență poveștii Ilariei, desfășurată ca o amplă rememorare a unei existențe marcate de violență domestică, tăcere și supraviețuire. Această tehnică permite transformarea unei istorii individuale într-o mărturie cu valoare simbolică și socială.” - Didina Sava
