Hagi e ca vinul vechi: cu cat "se invecheste", cu atat devine mai valoros. Ii creste legenda. La statuia sa lucreaza nu doar trecerea timpului si amintirea unui fotbalist de geniu, ci si pustiul care i-a urmat. Cu Hagi in teren, Romania insemna ceva pe Planeta Fotbal. In absenta performantelor actuale, ne lasam mangaiati de amintirile lasate mostenire de Generatia de Aur. Erau vremuri frumoase, cand calificarile la Campionatele Mondiale sau Europene nici macar nu mai erau considerate performante.
Intrebarea era: cat de departe ajungem la Mondiale?
Si ajungeam. Cu Hagi in teren, Romania a depasit faza grupelor de fiecare data: la Coppa del Mondo 1990 (locul 2 in grupa, inaintea Argentinei), la World Cup 1994 (locul 1) si la Coupe du Monde 1998 (locul 1). O data am depasit si faza "optimilor", ajungand in "sferturi" (3-2 cu Argentina, in 1994), o data am fost eliminati la penaltyuri (dupa 0-0 cu Irlanda, in 1990), alta data am pierdut la limita (0-1 cu Croatia, in 1998).
