Marc Forcin e mincinos, alcoolic, cinic si desfranat, si inca din copilarie, dar are aceasta „luciditate artistica“, o anumita vioiciune a spiritului si o poezie personala care ne fac sa devenim dependenti de lectura cartii Farmecul negru. El ajunge in Algeria si lipsa de experienta intr-ale vietii, in general, il face sa traiasca episodul asta foarte diferit de „insotitorii“ lui, accentuandu-i, pe de-o parte, trasaturile cele mai intunecate ale personalitatii si, pe de alta parte, claustrandu-l, efectiv, in sfera viciilor lui.
Cu o naratiune la persoana I singular in cea mai mare parte, romanul e autobiografic, de actiune (razboiul din Algeria ocupa o parte insemnata din subiect), dar si unul in care cinismul si depravarea reunite in personajul Marc Frocin ii confera lucrarii un gen aparte.
