Se spune că prin citirea unei cărţi împrumutăm din înţelepciunea autorului acesteia – se presupune, desigur, că am ales spre lectură o carte potrivită. Este tocmai ce ne propune Al. Mărchidan în cele ce urmează (în aproape toate eseurile din lucrarea de faţă, pentru că asta sunt, chiar dacă autorul le numeşte, cu modestie, recenzii şi articole), plecând de la lectura domniei sale a unei serii de cărţi recente care stau sub semnul afirmaţiei-interogaţie din titlu: încotro ne îndreptăm? Mai explicit: cum merge lumea şi spre ce se îndreaptă aceasta? „Cărţi scrise pentru ziua de azi, în vederea celei de mâine”, se spune la pagina 27. Este sugerat deja răspunsul sceptic-pesimist. Plasat într-o perspectivă tradiţional creştină statornică şi bine argumentată, autorul sugerează că salvarea stă în reomenirea (prin credinţă a) lumii, în moralitate, în educaţie, tradiţie, identitate – de aici şi secţiunile în care se apleacă asupra acestor chestiuni, fiecare dintre ele suferindă fiind în deceniile din urmă.
(Acad. Gh. Păun, în prefaţă)
