„Ei bine, după toate Aventurile lui Sherlock Holmes, aflăm cu stupoare că acesta... NU a murit!!! Trăiască Sherlock Holmes!! Noi aventuri în Intoarcerea...
Am întors capul spre dulapul din spatele meu. Când l-am întors din nou, Sherlock Holmes stătea în picioare şi îmi zâmbea peste masa de lucru. M-am ridicat, l-am privit câteva secunde uluit, iar apoi se pare că am leşinat pentru prima şi ultima dată în viaţă. Cu siguranţă, o ceaţă cenuşie a apărut ca un vârtej înaintea ochilor mei şi când s-a risipit am văzut că aveam gulerul descheiat şi am simţit gustul pişcător al coniacului pe buze. Holmes stătea aplecat deasupra scaunului meu, cu sticla în mână.
— Dragul meu Watson, a spus vocea pe care mi-o aminteam atât de bine, îţi datorez o mie de scuze. Nu îmi închipuiam că o să fii atât de afectat.
L-am apucat strâns de braţe.
— Holmes! am strigat. Eşti chiar tu? Se poate într-adevăr să fi în viaţă? Este posibil ca tu să fi reuşit să ieşi din acel abis îngrozitor?”
