Aceasta este povestea unui copil care a crescut în iubire multă, însă tensionată, într-o lume în care oamenii s-au ținut unii pe alții în picioare fără să aibă cuvinte pentru ce doare, într-o familie în care grija a fost limbajul principal de iubire, iar tăcerea a fost moștenirea cea mai stabilă. Este o carte despre începuturi fragile, despre felul în care frica apare foarte devreme în corp și despre cum prezențele incomplete pot lăsa urme mai adânci decît absențele clare.
Cartea vorbește despre trauma subtilă a copilului care are tată „în acte”, dar nu și în relație. Este o explorare a frigului emoțional și a felului în care acesta modelează identitatea, atașamentul și nevoia de a fi „cuminte”, „atent”, „invizibil”. Însă o parte esențială a cărții este linia feminină și cea a demnității tăcute. Cred că e o carte în care mulți se vor regăsi, iar tonul ei așezat, lipsit de resentimente, ajută mult cititorul să își acceseze propriile emoții.
