„Bucureștiul este expresia desăvârșită a coabitării dintre variate și nebănuite contraste. Aceasta este singura constantă istorică a unei așezări aglomerate care s-a adunat cu greu și în mare grabă și care se chinuie încă să-și contureze o personalitate. Dar toate părțile constitutive, aflate într-o diversitate incompatibilă cu uniformitatea atât de dorită, distrug efortul coordonat de o minoritate urbană. S-a crezut că mult mai acceptabilă este coabitarea: între lux și mizerie, între oameni și câini, între colibe și palate, între burghez și cerșetor, între noroi sau praf și îmbrăcămintea elegantă.
Aspectele cotidiene care au dat un impuls fascinant socializării în orașele noastre moderne au o istorie relativ recentă în povestea noastră urbană, de circa 250 de ani. Ele au luat diverse forme, precum teatrul (de vară, de varieteu), cabaretul, cafenelele, restaurantele și braseriile, balul și dansul de societate de mai târziu, parcurile de promenadă și pentru echitație, magazinele de lux, agențiile de vacanță, vilegiatura și excursiile de final de săptămână, tenisul de câmp și sporturile de iarnă, soarelele și petrecerile private, supeurile și lecțiile de pian.” (Adrian Majuru)
