Într-o zi, Axel se juca jocuri video, când ceva URIAȘ a pătruns în garajul lui. Era un robot. Numele lui era BESTIA. Axel încearcă să scape de enervantii de la Grabbem Industries, care vor BESTIA înapoi. BEAST nu era un robot oarecare, iar Axel, de asemenea, nu era un jucător obișnuit. Oare, ei, împreună, sunt suficient de inteligenți, încât să poată scapă de creatorii malefici ai BESTIEI?
Dacă un agent secret s-ar fi aflat pe lângă casă mică a lui Axel Brayburn din suburbii, i-ar fi dat acestuia un loc de muncă.
„Iată-ți stiloul cu laser, gumă de mestecat cu explozibil, cheile de la motocicletă personalizata și un papion nou de firma“, i-ar fi zis agentul. „Oh, și nu-ți uită cardul negru, stralucitor de membru al agenției secrete. O parte este ascuțită, așa că îl poți folosi că să tăi funii sau să te razi, când vei fi suficient de mare“.
Axel cu siguranță avea stofă de spion, deși încă nu știa asta despre el. În ciuda faptului că avea doar doisprezece ani, deținea o mulțime de calități de care are nevoie un agent secret: reacții rapide, inteligență nativă, cunoștințe despre tehnologia modernă și chiar niște scheme de judo. Vederea să era unică problema - avea nevoie de lentile groase -, dar un tratament avansat cu laser și niște implanturi cibernetice de câteva milioane de dolari ar fi rezolvat asta.
Desigur, agenții secreți nu doar invocă motive pe la casele oamenilor pentru a li se oferi slujbe, iar Axel era doar un copil obișnuit de doisprezece ani. Habar nu avea că asta l-ar fi făcut să fie un bun spion. Așa că, fără să știe, există un singur lucru pentru care abilitățile lui îl făceau să fie foarte bun….
