Rămas în București, în timpul ocupației germane (1916-1918), spre a proteja monumentele istorice, Virgiliu Drăghiceanu a consemnat, într-un jurnal, tot ce a văzut, a auzit și a citit pe foi volante cu circulație clandestină, despre ororile săvârșite de trupele străine și mai ales tot ce s-a putut afla despre jaful sistematic organizat al bogățiilor țării, de la alimente la valorile de patrimoniu.
Prin mulțimea dovezilor de spoliere, batjocura și exploatare fără cruțare a populației civile, autohtone, cartea se constituie, nu numai într-un document de dezvăluire, ci și într-un act de acuzare al cuceritorilor, care și-au autonegat prin comportamentul inuman și prin lăcomia fără de margini, civilizația acumulată de-a lungul secolelor. - I. Oprisan
