Olguta si un bunic de milioane este una dintre cartile finaliste ale Trofeului Arthur, editia 2014.
Existenta mea pasnica a fost intrerupta brutal de evenimente care au scapat cu totul de sub control. O fata de doisprezece ani ar trebui sa-si bata capul doar cu problemele fetitelor de doisprezece ani, nu cu ale intregii lumi.
Olguta e o pustoaica de doisprezece ani ca oricare alta. Bine, nu chiar ca oricare alta: e neindemanatica, impertinenta, intra mereu in bucluc, nu prea are prieteni, iar familia ei e atat de dezbinata, incat nu-si recunoaste matusa cand aceasta isi face aparitia la usa. Nu-i de mirare ca Olgutei nu-i convine deloc cand e nevoita sa petreaca un weekend cu matusa pe care de-abia a cunoscut-o. Ba mai mult, Constantin, bunicul ei, tine mortis sa o vada. Si nu are de gand sa accepte un refuz.
Olguta e o fata inteligenta, care taxeaza dubla masura din discursul adultilor, moralismele fara acoperire in comportament si, in general, tot ceea ce plictiseste sau nedreptateste. Este o poveste despre familie si una despre prietenie (inclusiv dintre om si caine!), despre incredere si rani. Ilustratiile facute de Jozsef Vass ar merita o expozitie.
