Ioana Nicolaie

"Ce nu face gălăgie,E din plastic, pluș, hârtie,Pusă-n raft sau pe podeaE cuminte și-ar puteaPrieten c-un copil să fie?"În Ținutul Mititel voia bună domnește, serbarea e în toi, ghicitorile sunt nesfârșite. Atmosfera se schimbă brusc când Trei-Pirați și banda lui de mercenari îl răpesc pe Arik.Prințesa Florii de Cireș și Nasuri Cârne se hotărăsc numaidecât să-l elibereze. Dar drumul e plin de pericole, iar ițele ghicitorilor sunt greu de descurcat.De-ar veni odată scamatorul Mișmaș!Alte titluri de Ioana Nicolaie:Arik şi mercenarii , Editura Arthur, colecţia Lectura 7- 9 aniARIK. Aventurile lui Arik. Arik și mercenarii , Editura Arthur, colecţia Lectura 7- 9 aniVertijia , Editura Arthur, colecţia Lectura 10- 11 aniSpionul Kme , Editura Arthur, colecţia Lectura 10- 11 aniFerbonia , Editura Arthur, colecţia Lectura 10- 11 aniSalvarea lui Onux , Editura Arthur, colecţia Lectura 7- 9 aniAventurile lui Arik. Serie de autor Ioana Nicolaie , Editura Arthur, colecţia Lectura 7- 9 ani..

"Arik e mic și cu boticȘi are țepi și-n ochi mărgele,Sub tălpi el ține borangicȘi un trifoi cât patru stele..."Arik cel mic e un arici drăgălaș, dar e și un adevărat viteaz. Imediat ce află de la Domnul Timp că niște frați de-ai lui s-au rătăcit în Țara Viespilor de Fum, Arik pleacă în căutarea lor. Desigur, Șoricelul Nasuri-Cârne și Tăunul Zum i se alătură numaidecât.Nimeni nu pornește într-o mare aventură fără prieteni și fără o doză zdravănă de curaj...

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insuportabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură. Narațiunea e densă, stratificată în episoade ce construiesc o viziune etnografică a marilor evenimente din viață (în definitiv, suntem în spațiul lui Rebreanu): o șezătoare, un pețit, o nuntă, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rușinea, frica, prima bătaie primită de la soț, primul copil, următorii până la doisprezece. Viața unei femei, așa cum a fost ea.Cititorul va întâlni cu emoție, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-nțelege realitatea: orășelul Văralia, unde se petrec întâmplările din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia ținutului Macondo și din dramatismul vieții oamenilor în comitatul Yoknapatawpha, rămânând totuși un spațiu unic, nemaiîntâlnit, descris de autoare cu o iubire nesfârșită...

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spatiu nord-transilvan, in care miraculosul se insinueaza in ordinea comuna, iar istoria recenta sugruma destinele oamenilor. Este mama a doisprezece copii, impreuna cu care alcatuieste "un trup de o mie de kilograme", plamadit din putine bucurii si insuportabila suferinta. Pana la urma, Reghina este mama universala. Miza cartii Ioanei Nicolaie este sa scoata la lumina, prin incursul faulknerian in interiorul unei minti care amesteca timpurile si emotiile, o viata, un destin, o urma pe care umanitatea personajelor ei o lasa (sau nu) in lume. Cartea nu se citeste cu sufletul usor, ci cu sufletul la gura. Naratiunea e densa, stratificata in episoade ce construiesc o viziune etnografica a marilor evenimente din viata (in definitiv, suntem in spatiul lui Rebreanu): o sezatoare, un petit, o nunta, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rusinea, frica, prima bataie primita de la sot, primul copil, urmatorii pana la doisprezece. Viata unei femei, asa cum a fost ea.Cititorul va intalni cu emotie, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-ntelege realitatea: oraselul Varalia, unde se petrec intamplarile din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia tinutului Macondo si din dramatismul vietii oamenilor in comitatul Yoknapatawpha, ramanand totusi un spatiu unic, nemaiintalnit, descris de autoare cu o iubire nesfarsita...

Cerul din burta este un volum care nu incape in rind. Nu stiu sa mai existe o carte de acest tip - la un astfel de nivel poetic - in literatura romana. a scris Paul Cernat la aparitia cartii. Nu cunosc, in literatura romana, o incercare similara de roman al maternitatii, aproape un jurnal in versuri al celor noua luni de dinaintea nasterii unei fiinte noi. a concluzionat Oana Catalina Ninu intr-o cronica. La prima vedere, noutatea unui astfel de text se reduce la noutatea temei. Dupa socul primelor pagini, te intrebi de ce in literatura noastra nu s-a mai scris despre latura fizica, mai putin sublima, a maternitatii. a remarcat Ovidiu Verdes intr-o recenzie. Dupa doua decenii de la prima editie, dupa mai multe traduceri - in suedeza, germana si bulgara -, Cerul din burta continua sa fie o carte cautata. Faptul ca prin ea s-a deschis o usa catre un vast teritoriu necartografiat, cel al maternitatii, o situeaza in sirul cartilor esentiale. Ce face din ea o carte iubita? Un posibil raspuns l-a dat insasi autoarea intr-un interviu: In Cerul din burta sunt eu, dar si mama, cu cei doisprezece copii ai ei, dar si alte mame, cunoscute sau nu, cu povestile lor concentrate. In centrul marii intimplari e un baietel nenascut. Si, foarte aproape, se afla Mir, adica Mircea Cartarescu, viitorul tata. Construita pe mai multe paliere - fiziologic, poetic, filozofic, mistic -, folosindu-se de principiul jurnalului si de tehnica poeziei, mixind stari si istorii, Cerul din burta este o carte profunda si seducatoare, cu totul singulara in literatura romana. Am scris Cerul din burta asa cum intr-o dimineata deschizi sifonierul si imbraci rochia cea mai frumoasa. Am scris Cerul... de doua ori pentru o singura carte. Intii din fragmente - plate, fara trucaje literare - ale zilelor in care eram insarcinata. Apoi turnind toate acestea in rescriere fara gen - parte proza, parte poezie - , mizind mai ales pe autenticitate. Cartea aceasta nu-i despre cliseu, despre gratia maternitatii, ci despre spitale, prejudecati, uneori suferinta concreta. E despre povestea mai mare care ne contine pe toti, despre umanitate si iubire. E cartea despre cum prin femei continua lumea. - Ioana Nicolaie..

Ioana Nicolaie este celebra pentru personajele speciale pe care le creeaza, pline de sensibilitate si de mesaje care-ti dau avant.Nu e obstacol pe care sa nu-l invingi daca-ti cunosti bine puterea. In Klingland, fiecare locuitor are o sarcina bine definita si deloc usoara. De pilda, exista cineva care are grija sa nu se amestece gresit culorile; sau altcineva care raspandeste bucurie si opreste tristetea. Klap e un june clopotel de pe magicul taram Klingland. El are o misiune colosala: sa-i trezeasca pe copii si sa le dea energie. Intr-o zi, vicleanul zapacitor ii distrage atentia, iar micutul se trezeste numaidecat atarnat intr-un brad de Craciun, alaturi de alte ornamente frumoase si sclipitoare. Oricat de dragut s-ar purta ceilalti cu el, Klap stie ca locul sau e in alta parte...

O minunata pledoarie pentru fictiune? O poveste de iubire care tine mai mult decat o singura viata? O marturie despre artistul care nu-si implineste destinul? O calatorie prin vamile vazduhului? Drumul spre Soare-Rasare, noul roman al Ioanei Nicolaie, este despre toate acestea, si mult mai mult de atat. In paginile lui se topesc istorii, povesti, de la cea individuala, a eroului care trebuie sa se salveze, si sa fie salvat, prin aducere aminte, pana la cele colective, care tin de Istoria mare, care ne deseneaza tuturor vietile. Realista si fantastica in acelasi timp, lumea cartii se dezvaluie, precum in picturile lui Chagall, nu doar imprevizibila, ci si plina de culoare...

De multi ani, n-as sti cati anume, pe langa cursurile de scriere creativa pe care le tineam pentru copii, a aparut grupul Liternautii. Ce era diferit? Tinerii cu care lucram deveneau tot mai surprinzatori in literatura lor, asa ca era nevoie de altfel de indrumare. Liternautii nu e un cenaclu literar in care vii, te inscrii la lectura, citesti si apoi esti discutat de cei prezenti. Se intampla si o parte din lucrurile acestea, dar mult mai important, cred eu, e partea de curs de poezie. La fiecare intalnire, noi vorbim despre un poet, citim poezie, incercam s-o situam intr-un cadru mai larg, sa o intelegem. Facem scoala, prin urmare, dar altfel de scoala. Tinerii scriitori pe care i-am invitat sa faca parte din grup au ajuns atat de buni, de multe ori ma intimideaza pur si simplu. N-am nicio indoiala ca despre fiecare se va vorbi in literatura noastra. Au o mare forta, au talent, scriu despre dragoste, dar si despre corporatism, despre moarte, dar si despre inteligenta artificiala, despre ipocrizie, dar si despre proteste civice. Ce-i face diferiti de alti poeti tineri? Ca stiu cat de multe si de uimitoare chipuri are poezia. - Ioana Nicolaie..

Ca orice povestitor de vocație, Ioana Nicolaie își ia cititorul de mână și-l conduce pe un drum. Un drum surprinzător, căci din loc în loc îi dezvăluie straturi emoționante de arhitectură interioară. Se poposește în copilărie, dar și-n adolescență, dar și-n viața matură. Și din fiecare se scoate la lumină ba un secret, ba o mărturie, ba un nucleu dramatic, sau straniu, sau impregnat cu mister. Miezul inimii e o carte a tandreței, a iubirii, dar și a lucrurilor inexplicabile care ne tivesc tuturor viețile.„Cât despre scris, nu e mare lucru de adăugat: scriitoare am fost întotdeauna. Și pe vremea dansului cu menghina, și pe timpul zugrăvitului sau al practicilor agricole, și pe când coseam cu atenție ștergare, și pe când abia mai răsuflam în năvodul ce părea că nu se va deschide vreodată. Dar, dacă n-ar fi fost revoluția, bănuiesc că n-aș fi intrat la facultate, așa că nu mi-aș fi pus nicicând cărțile pe hârtie. Aș fi fost, probabil, angajata unei fabrici de tricotaje sau, pentru că-mi plăcea să cos la mașină, aș fi ajuns croitoreasă.“ — IOANA NICOLAIE..

„Cernobîl înseamnă «pelinul negru» sau «iarba neagră», căci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decât într-o zonă a negrului, a amărăciunii. Am scris Pelinul negru şi ca o formă de revoltă, deşi mărturisesc că n-a fost uşor să plonjez în dramă şi să o deşir scriitoriceşte. Am copilărit, fără nici cea mai mică bănuială, într-un loc contaminat radioactiv. Abia când am început să simt pe propria-mi piele urmările, am înţeles cât de acută era grozăvia, şi câtiva ani m-am întrebat continuu cine e de vină, de ce nu răspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum există atâtea victime subînţelese, care n-au deloc glas. Nu mi-am putut răspunde altfel decât scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetiţe născute la câteva luni după dezastru a cărei existenţă e ca o frânghie care, pe măsură ce calci, se tot subţiază, până devine o sforicică ce sfârşeşte, inevitabil, prin a se rupe. Iar căderea nu înseamnă strivirea pur şi simplu de asfalt, ci scufundarea din uman în subuman.“ (IOANA NICOLAIE)..

„Te pomenești că nefericitul era vreun trădător care voia să distrugă arta de pe întreaga planetă! Or, într-un astfel de caz, ea una nu avea decât o singură cale: să-l închidă în peștera înghețată de la îmbinarea x-ului nordic. Cine era trimis acolo nu mai ieșea niciodată la suprafață.“Icsa e o planetă aparte din sistemul solar, în forma literei X, care se învârte blând în ritmul unei moriști. Viața se scurge lin pentru locuitorii ei cu X-uri clar conturate pe frunte, până când în lumea lor perfectă ia naștere un copil neobișnuit.Onux, rotund ca un pepene, stârnește groază printre icsilieni, iar aceștia, convinși că apariția unei ființe diferite e semnul unei mari năpaste, decid să scape numaidecât de Onux...

Kme e fericit pe covorul lui cu pisici și elefanți. Nu știe exact când și cum a ajuns detectiv, însă are la îndemână o valijoară plină cu instrumente necesare unei intervenții, iar buzunarele hainei sunt doldora de mecanisme create anume de el. Știe foarte clar: dezlegarea misterelor impune pregătire specială și mare atenție la detalii.Când rotorul de lumină îi dezvăluie numele destinațiilor unde trebuie să acționeze, își activează numaidecât ochelarii de transport. Fiecare mister pe care-l traversează îl poartă tot mai aproape de rezolvarea propriei lui enigme, și asta-i face inima să tresalte de neliniște...

Suntem in ultimul deceniu de comunism, cu strangularile si iluziile lui. Continuand saga familiei pe care cititorul o stie deja din Pelinul negru si Cartea Reghinei, Ioana Nicolaie ne spune in acest nou roman povestea Arseniei. Copilul traieste sub o dubla presiune, a discursului oficial absurd si a lumii patriarhale in care s-a nascut, si se lupta sa-si gaseasca un drum in viata. Intamplarile prin care trece, cu aura lor de poezie si fantastic la-nceput, cu greutatile tot mai mari pe masura ce creste, se infasoara pe intrebarea cu raspuns greu de lamurit: ce-o asteapta mai departe, in viata, ce-o sa se faca ea cand va fi mare? Femeie de serviciu la blocurile gri din oras, fotograf, sportiva, gestionara, profesoara? Roman psihologic, empatic si bine dozat la nivelul emotiei, desfasurat in acelasi decor mitic si in acelasi timp cat se poate de realist al unui orasel din Nord, Tot inainte este o marturie puternica despre monstruozitatea comunismului romanesc, care a frant milioane de vieti, visuri si destine...

Luvia, Fil și Piper nici nu apucă să-și tragă sufletul după ce au salvat Ferbonia: se trezesc aruncați între două lumi.O mare năpastă a lovit Artuerpri, o lume cândva bună și dreaptă. De când praful galben le-a luat mințile unora dintre locuitori și i-a transformat în ticăloși fără seamăn, puși pe distrugeri și mârșăvii, arbocenii neatinși de praf trăiesc într-un pericol continuu.Ferbonenii noștri se alătură arbocenilor și speră ca, unindu-și forțele, să stârpească răul și să salveze cele patru insule contaminate.„Lumea Ferboniei e fără sfârșit, ca orice poveste. Din ea vine și lumea Vertijiei, un fantasy cu meduze zburătoare, lupte, enigme, tiroliene, prafuri otrăvite și multe altele. Luvia, Fil și Piper au o misiune parcă și mai grea decât în Ferbonia. Vă invit să descoperiți dacă o vor duce la capăt.” (Ioana Nicolaie)..

Vertijia. Fantasticele aventuri din Ferbonia continua intr-o noua carte.Luvia, Fil si Piper nici nu apuca sa-si traga sufletul dupa ce au salvat Ferbonia: se trezesc aruncati intre doua lumi.O mare napasta a lovit Artuerpri, o lume candva buna si dreapta. De cand praful galben le-a luat mintile unora dintre locuitori si i-a transformat in ticalosi fara seaman, pusi pe distrugeri si marsavii, arbocenii neatinsi de praf traiesc intr-un pericol continuu. Ferbonenii nostri se alatura arbocenilor si spera ca, unindu-si fortele, sa starpeasca raul si sa salveze cele patru insule contaminate. Lumea Ferboniei e fara sfarsit, ca orice poveste. Din ea vine si lumea Vertijiei, un fantasy cu meduze zburatoare, lupte, enigme, tiroliene, prafuri otravite si multe altele. Luvia, Fil si Piper au o misiune parca si mai grea decat in Ferbonia. Va invit sa descoperiti daca o vor duce la capat.­ - Ioana NicolaieIlustratii color de Anca Smarandache...

Gabi si Marta sunt doi copii care traiesc in viitor, intr-un oras pe nume Antidot. Dar acest oras nu se afla pe Pamant, ci pluteste in spatiu, pentru ca jos nu mai exista conditii bune de viata. La finalul scolii, pe cei doi prieteni ii asteapta un examen cu totul special. Performantele lor anterioare implica asteptari supraumane, mai ales ca vor porni in explorarea galaxiei in speranta ca vor gasi o planeta numai buna sa devina un nou "acasa“. Misiunea nu e simpla, obstacolele si pericolele nu intarzie sa apara. Dar blandul Zmeu Robot e aici si ne povesteste in detaliu aventura navei Sirka si a curajosilor candidati la Simulare. "- Ai iesit din Simulare,Esti in Spatiu-adevarat,Gabi, si-ai de rezolvatO problema foarte mare.Nu-i usor sa fii salvat!"..