O carte captivantă, în care este povestit pelerinajul lui Paulo Coelho către Santiago de Compostela, pe un drum medieval ce începe în Pirinei şi străbate nordul Spaniei. Pelerinajul făcut de autor în 1986 a inspirat acest roman de aventuri care este totodată o fascinantă parabolă despre nevoia de a găsi propria cale în viaţă şi despre descoperirea faptului că miracolul se ascunde întotdeauna în paşii oamenilor obişnuiţi.Jurnalul unui Mag ocupă un loc important în opera lui Paulo Coelho nu doar pentru că este prima dintre cărţile lui importante, publicată înainte de Alchimistul, ci şi pentru că este expresia completă a umanismului filozofiei lui Paulo Coelho şi a profunzimii căutărilor sale.„Am ajuns ieri în oraş, după ce am luat autobuzul care face curse regulate între Pedrafita – aproape de Cebreiro – şi Compostela. În patru ore am parcurs cei o sută cincizeci de kilometri care despărţeau cele două oraşe şi mi-am amintit de călătoria cu Petrus – uneori aveam nevoie de două săptămâni ca să străbatem o distanţă ca asta. Peste puţin aveam să merg la mormântul Sfântului Iacob să las acolo icoana Sfintei Fecioare Întrupate, montată în scoici. Apoi, cât mai curând posibil, voi lua avionul înapoi spre Brazilia, fiindcă am multă treabă. [...] Mă gândesc să scriu o carte despre tot ce mi s-a întâmplat. Dar este încă un gând depărtat...” (Paulo COELHO)..

O carte captivantă, în care este povestit pelerinajul lui Paulo Coelho către Santiago de Compostela, pe un drum medieval ce începe în Pirinei şi străbate nordul Spaniei. Pelerinajul făcut de autor în 1986 a inspirat acest roman de aventuri care este totodată o fascinantă parabolă despre nevoia de a găsi propria cale în viaţă şi despre descoperirea faptului că miracolul se ascunde întotdeauna în paşii oamenilor obişnuiţi.Jurnalul unui Mag ocupă un loc important în opera lui Paulo Coelho nu doar pentru că este prima dintre cărţile lui importante, publicată înainte de Alchimistul, ci şi pentru că este expresia completă a umanismului filozofiei lui Paulo Coelho şi a profunzimii căutărilor sale.„Am ajuns ieri în oraş, după ce am luat autobuzul care face curse regulate între Pedrafita – aproape de Cebreiro – şi Compostela. În patru ore am parcurs cei o sută cincizeci de kilometri care despărţeau cele două oraşe şi mi-am amintit de călătoria cu Petrus – uneori aveam nevoie de două săptămâni ca să străbatem o distanţă ca asta. Peste puţin aveam să merg la mormântul Sfântului Iacob să las acolo icoana Sfintei Fecioare Întrupate, montată în scoici. Apoi, cât mai curând posibil, voi lua avionul înapoi spre Brazilia, fiindcă am multă treabă. [...] Mă gândesc să scriu o carte despre tot ce mi s-a întâmplat. Dar este încă un gând depărtat...“ (Paulo COELHO)..

Miră-te! Cine vei fi, care mă vei citi vreodată, deși nu pentru altul am scris, ci pentru mine, astăzi, sculat de pe boală, slăbit ca un mort și scârbit de ce îndurăm de atâta vreme, simţind adânc tot ce ne doare și, durându-ne deodată în atâtea locuri, împunși și de aia, și de aia, și de aia, de nemâncare de luni de zile, de lipsă de confort, de serviciu, de murdărie, de mizerie, de descurajare faţă de nenorocirea soartei ce am avut și faţă de evenimentele nenorocoase ce ne tot vin, și cu perspectiva de a ne veni din ce în ce mai rele... e posibil să nu te doară toate veștile triste care-ţi vin peste suferinţa fizică?Jurnalul inedit al doctorului Raul Dona, care începe la 29 ianuarie 1917, cu prilejul aniversării fiicei sale în vârstă de trei luni, și se încheie la 12 noiembrie 1918, într-un București devastat de război, dar totodată martor al retragerii grăbite și violente a germanilor, ne poartă, alături de autor, în vremea pribegiei din Moldova. Graţie acestor pagini, ajungem să-i cunoaștem pe membrii familiei sale, pe prieteni și apropiaţi sau pe cei care-i erau potrivnici, zugrăviţi în luminile și umbrele inerente unui demers atât de personal, pe fondul desfășurării celor mai dramatice momente pe care le-a traversat România în timpul Marelui Război. Însemnările lui Raul Dona sunt un veritabil tablou de epocă, în care viaţa personală absoarbe ecourile conflagraţiei ce cuprinsese lumea.Ilustraţia copertei: Un tunar îşi repară rufele, acuarelă de Niculina Delavrancea-Dona..

Nu a tecut nici macar o luna de cand Chase a devenit ocnducatorul clanului Ninja si iata ca scoala Buchanan este din nou in pericol: se zvoneste ca ar urma o invazie a piratilor! Numai Chase este in masura sa impiedice dezastrul, dar ce poate face el cand luptatorii Ninja nu-l mai asculta si pana si cei mai buni prieteni par sa-l fi parasit?Editie bilingva, romana-engleza..

Jurnalul unui ninja dintr-a sasea Vol.3: Ascensiunea clanului ninja rosu - Marcus Emerson, editura Booklet: Editie bilingva, romana -englezaJurnalul unui ninja dintr-a sasea spune povestea unui baiat, Chase Cooper, care s-a mutat intr-un alt cartier si este nevoit sa inceapa clasa a sasea intr-o scoala noua, unde nu cunoaste pe nimeni in afara de verisoara lui, Zoe. Curand, primeste o propunere nesperata: este invitat sa faca parte din cea mai tare gasca din scoala – clanul ninja, care se ascunde in padurea din apropierea terenului de sport. Pentru asta, trebuie sa treaca de niste probe destul de grele, dar pana la urma se dovedeste ca si luptatorii ninja au cate ceva de invatat de la Chase, pe care ajung sa il aleaga drept lider. In cel de-al treilea volum al seriei Jurnalul unui ninja dintr-a sasea, in scoala Buchanan pare sa domneasca armonia. Scapat de grija piratilor, Chase are chiar vreme sa ii scrie un biletel fetei care ii place. Dar cineva pune mana pe biletel si impanzeste scoala cu el, facandu-l pe liderul ninja tinta tuturor glumelor. Cel mai grav este ca hotul pare sa fie tot un ninja, iar biletul de dragoste nu este singurul lucru pe care l-a furat., ..

"Unul dintre cele mai emotionante jurnale scrise vreodata", s-a spus despre cartea lui Barbellion. H.G. Wells, Raymond Queneau sau Emil Cioran erau fascinati de Jurnalul unui om dezamagit. Autorul a fost comparat cu Joyce si Kafka. Cartea facea furori printre intelectualii romani din interbelic. O citea, de pilda, Jeni Acterian, consemnand in propriul jurnal asemanarea ei cu Barbellion. In ciuda celebritatii sale, Jurnalul unui om dezamagit a ramas mult timp netradus in romaneste. Exceptionala versiune data de Anca Barbulescu unui text dificil si prefata lui Mircea Vasilescu incearca sa repare aceasta nedreptate...

„Cartea aceasta e de un tip deosebit, e o lungă suită de convorbiri cu afirmaţii deseori tulburătoare despre natura complexă, contradictorie, versatilă a relaţiilor interpersonale, realitate umană care s-a impus de-a lungul a peste jumătate de secol (...) Ce vreau şi cred că pot să apăr aici şi acum sunt oamenii cărora le suntem datori că ne-au fost şi încă ne sunt contemporani, oameni graţie cărora trecerea noastră nu a fost întotdeauna silnică sau plictisitoare... Dinu Săraru e un astfel de creator, dotat nu numai cu un excepţional har literar, care ne surprinde cu fiecare carte semnată, sau un excelent manager de teatru, ci şi o personalitate incitantă, incomodă multora, chiar sieşi, sau familiei, dar, mai ales, mediocrităţilor (...).” (Vartan Arachelian)„Dinu Săraru se prezintă pe scena istoriei ca un protagonist. În multe situații a fost Protagonistul, temperând corul,plasându-i unde se cuvenea pe ceilalți actori, atent la direcția impecabilă, dar mai ales la mesaj, pentru că stăpânul său a fost – mai mult chiar decât muzele inspiratoare – publicul. Numai că publicul lui Dinu Săraru a fost și este poporul român, iar clipa sa se confundă cu veșnicia.” (Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române)„Teatrul Mic era exact ca Dinu Săraru atunci şi aşa cum e el de când se ştie. Un teatru ambiţios, care nu voia să fie niciodată pe locul al doilea.” (D. R. Popescu)..

• Expediția de studiu la o Clinică de postit din Siberia• Tratarea unor afecțiuni grave prin post numai cu apă• Transformări profunde la nivel fizic, mental, emoțional și spiritualPână în momentul de față, Cezar este primul dintre cunoscuții mei, care a ținut acest post de 40 de zile, doar cu apă. M-am rugat pentru el, nu cu puține emoții, să ducă postul la bun sfârșit, să nu i se întâmple ceva rău. Slavă lui Dumnezeu că l-a terminat cu bine! Acum mărturisesc că determinarea lui mi-a dat și mie un mare curaj că să încep și eu, și alții din jurul meu, să ținem post doar cu apă, pentru perioade mai scurte de timp la început, iar mai apoi, cât va îngădui Domnul. M-a încântat, de asemenea, ideea lui Cezar de a scrie un jurnal de postire, necosmetizat, sincer, prin care să împărtășească, celor doritori să postească, toată experiență acumulată de el. - Protosinghel lustin Petre Starețul Mănăstirii "Sfântul loan Casian”, Constanța Lumea speră adesea că miracolul să se producă de la sine, fără efort. Postul terapeutic aduce miracolul vindecării numai prin asocierea cu practică rugăciunii, cu credință în Dumnezeu care mijlocește harul tămăduirii atât de simplu, fără cheltuieli sau efecte adverse. Și pentru că cei care au încercat deja ne spun despre liniștea și împăcarea cu sine, obținute la scurt timp, atunci este suficient de clar că merită să încercăm și noi cel puțin o dată, terapia prin post doar cu apă. - Psiholog clinician loan Gotcă, Centrul de Sănătate Mintală „Dr. Ghelerter”, Iași..

Nu e deloc ușor să fii puști. Și nimeni nu știe asta mai bine decât Greg Heffley. Pericolele care te așteaptă când vrei să scapi de copilărie mai repede decât ar fi cazul sunt foarte bine ilustrate de cuvintele și desenele din jurnalul ținut cu sfințenie de Greg.La școală, băieții mai înalți și mai răi, care au început deja să se bărbierească, îi fac viața grea. Noroc că poate conta oricând pe Rowley, amicul lui. Dar când Rowley începe să se facă remarcat, Greg vrea să se folosească de popularitatea lui. Și așa ajunge prietenia lor să treacă prin încercări dintre cele mai comice.Primul titlu din seria Jurnalul unui puşti, prin care autorul american Jeff Kinney şi-a făcut un senzaţional debut pe piaţa editorială internaţională, a rămas, timp de 89 de săptămâni, cea mai bine vândută carte din prestigioasa listă de literatură pentru copii a celor de la The New York Times. Doar doi autori în afară de Kinney au avut, într-un an, mai mult de un titlu în lista celor mai bine vândute 25 de cărţi ale cotidianului american: Barack Obama şi Stephanie Meyer. Peste 11 milioane de exemplare ale aventurilor în benzi desenate prin care trece protagonistul Gregory "Greg" Heffley circulă acum în bibliotecile copiilor din toată lumea. În martie 2010 a fost lansat în cinematografele americane lungmetrajul animat realizat de 20th Century Fox după Jurnalul unui puşti, filmul bucurându-se de un mare succes şi fiind programat să ajungă în curând şi pe marile ecrane din România.Cei mici, care nu se dau, de cele mai multe ori, în vânt după „sportul" lecturii, s-au îngrămădit nu doar la citit, ci şi la recenzii: mulţi dintre cei care au empatizat cu ingeniosul personaj s-au înregistrat povestind şi ridicând în slăvi cărţile lui Kinney, postându-şi filmuleţele pe YouTube. În primul volum al seriei care a făcut ravagii în rândurile pieţei editoriale pentru copii, protagonistul, Greg Heffley, elev de şcoală generală, are de înfruntat mai toate problemele specifice vârstei: popularitatea în faţa colegilor, eternele fâstâciri în faţa fetelor, pofta de joc mult mai mare decât pofta de lecţii. Plină de umor şi de poante presărate la fiecare rând, desenată impecabil şi perfect potrivită universului puştilor, ediţia românească a Jurnalului unui puşti îi va convinge până şi pe cei mai leneşi copii că lectura nu este deloc o activitate plictisitoare...

Primul titlu din seria Jurnalul unui puşti, prin care autorul american Jeff Kinney şi-a făcut un senzaţional debut pe piaţa editorială internaţională, a rămas, timp de 89 de săptămâni, cea mai bine vândută carte din prestigioasa listă de literatură pentru copii a celor de la The New York Times. Doar doi autori în afară de Kinney au avut, într-un an, mai mult de un titlu în lista celor mai bine vândute 25 de cărţi ale cotidianului american: Barack Obama şi Stephanie Meyer. Peste 11 milioane de exemplare ale aventurilor în benzi desenate prin care trece protagonistul Gregory "Greg" Heffley circulă acum în bibliotecile copiilor din toată lumea. În martie 2010 a fost lansat în cinematografele americane lungmetrajul animat realizat de 20th Century Fox după Jurnalul unui puşti, filmul bucurându-se de un mare succes şi fiind programat să ajungă în curând şi pe marile ecrane din România.Cei mici, care nu se dau, de cele mai multe ori, în vânt după „sportul" lecturii, s-au îngrămădit nu doar la citit, ci şi la recenzii: mulţi dintre cei care au empatizat cu ingeniosul personaj s-au înregistrat povestind şi ridicând în slăvi cărţile lui Kinney, postându-şi filmuleţele pe YouTube. În reţelele sociale precum Facebook, au apărut ca ciupercile după ploaie grupuri de fani ai seriei Jurnalul unui puşti, iar în căsuţa de email a autorului au ajuns până acum peste 60.000 de mailuri de la micii cititori, care doreau fie să-l felicite, fie să ştie mai multe despre bucătăria internă a cărţii lor preferate.În primul volum al seriei care a făcut ravagii în rândurile pieţei editoriale pentru copii, protagonistul, Greg Heffley, elev de şcoală generală, are de înfruntat mai toate problemele specifice vârstei: popularitatea în faţa colegilor, eternele fâstâciri în faţa fetelor, pofta de joc mult mai mare decât pofta de lecţii. Plină de umor şi de poante presărate la fiecare rând, desenată impecabil şi perfect potrivită universului puştilor, ediţia românească a Jurnalului unui puşti, aflată deja la al doila tiraj, îi va convinge până şi pe cei mai leneşi copii că lectura nu este deloc o activitate plictisitoare...

Când școala unde învață Greg Heffley se închide din cauza ninsorii, cartierul se transformă într-un câmp de luptă iernatic.Grupuri rivale se luptă pentru teritoriu, construiesc forturi de zăpadă imense și au loc bătăi colosale cu bulgări. În bătaia puștii sunt Greg și cel mai bun și de nădejde prieten al lui, Rowley Jefferson.Este o luptă pentru supraviețuire, iar Greg și Rowley au de navigat printre alianțe, trădări și găști războinice în vreme ce întreg cartierul e cuprins de haos. Vor ieși Greg și Rowley biruitori când va veni dezghețul? Vor apuca măcar ziua de mâine?„Nu am ținut un jurnal când am fost mic, dar îmi doresc să o fi făcut. Însă am avut un jurnal pe la 28 de ani, ca să mă motiveze să lucrez la benzile mele desenate. Scriam câteva rânduri în el, mai adăugam un desen, mai scriam câteva rânduri, apoi iar un desen și de acolo m-am inspirat pentru Jurnalul unui puști.ˮ (Jeff Kinney)..

Cea mai de succes serie după Harry Potter, care îi va convinge până şi cei mai reticenţi copii că lectura nu este nici pe departe plictisitoare!Primul titlu din seria Jurnalul unui puşti, prin care autorul american Jeff Kinney şi-a făcut un senzaţional debut pe piaţa editorială internaţională, a rămas, timp de 89 de săptămâni, cea mai bine vândută carte din prestigioasa listă de literatură pentru copii a celor de la The New York Times. Doar doi autori în afară de Kinney au avut, într-un an, mai mult de un titlu în lista celor mai bine vândute 25 de cărţi ale cotidianului american: Barack Obama şi Stephanie Meyer. Peste 11 milioane de exemplare ale aventurilor în benzi desenate prin care trece protagonistul Gregory "Greg" Heffley circulă acum în bibliotecile copiilor din toată lumea. În martie 2010 a fost lansat în cinematografele americane lungmetrajul animat realizat de 20th Century Fox după Jurnalul unui puşti, filmul bucurându-se de un mare succes şi fiind programat să ajungă în curând şi pe marile ecrane din România.Cei mici, care nu se dau, de cele mai multe ori, în vânt după „sportul" lecturii, s-au îngrămădit nu doar la citit, ci şi la recenzii: mulţi dintre cei care au empatizat cu ingeniosul personaj s-au înregistrat povestind şi ridicând în slăvi cărţile lui Kinney, postându-şi filmuleţele pe YouTube. În reţelele sociale precum Facebook, au apărut ca ciupercile după ploaie grupuri de fani ai seriei Jurnalul unui puşti, iar în căsuţa de email a autorului au ajuns până acum peste 60.000 de mailuri de la micii cititori, care doreau fie să-l felicite, fie să ştie mai multe despre bucătăria internă a cărţii lor preferate.În primul volum al seriei care a făcut ravagii în rândurile pieţei editoriale pentru copii, protagonistul, Greg Heffley, elev de şcoală generală, are de înfruntat mai toate problemele specifice vârstei: popularitatea în faţa colegilor, eternele fâstâciri în faţa fetelor, pofta de joc mult mai mare decât pofta de lecţii. Plină de umor şi de poante presărate la fiecare rând, desenată impecabil şi perfect potrivită universului puştilor, ediţia românească a Jurnalului unui puşti, aflată deja la al doila tiraj, îi va convinge până şi pe cei mai leneşi copii că lectura nu este deloc o activitate plictisitoare...

Înainte era mai bine. Toate erau mai bune şi mai frumoase. Să fie adevărat? Asta e întrebarea care-l frământă pe Greg Heffley când toată lumea din oraşul lui alege să petreacă un weekend întreg fără telefoane şi fără orice alte gadgeturi. Viaţa de azi are avantajele ei, iar Greg nu vrea să-şi refuze nimic doar de dragul de a trăi ca pe vremuri. Cititorii sunt înnebuniţi după seria Jurnalul unui puşti...

Greg Heffley e tot mai stresat. Mama lui crede că jocurile video îi fac creierul praf, aşa că vrea ca fiul ei să nu se mai joace, ci să-şi exploreze „latura creativă“.Halloweenul se apropie și el, făcând lucrurile încă mai înfricoșătoare...

Greg Heffley e tot mai stresat. Mama lui crede că jocurile video îi fac creierul praf, aşa că vrea ca fiul ei să nu se mai joace, ci să-şi exploreze „latura creativă“.Halloweenul se apropie și el, făcând lucrurile încă mai înfricoșătoare...

Greg Heffley e tot mai stresat. Mama lui crede că jocurile video îi fac creierul praf, aşa că vrea ca fiul ei să nu se mai joace, ci să-şi exploreze „latura creativă“. Halloweenul se apropie și el, făcând lucrurile încă mai înfricoșătoare. „Nu am ținut un jurnal când am fost mic, dar îmi doresc să o fi făcut. Însă am avut un jurnal pe la 28 de ani, ca să mă motiveze să lucrez la benzile mele desenate. Scriam câteva rânduri în el, mai adăugam un desen, mai scriam câteva rânduri, apoi iar un desen și de acolo m-am inspirat pentru Jurnalul unui puști.ˮ (Jeff Kinney) ..