Jurnal de cuplu. Primeste iubirea pe care o doresti. Ghidul practic de regasire a fericirii in relatieAcest ghid a ajutat milioane de oameni sa aiba relatii fericite si implinitoare, fiind recomandat in fiecare zi de terapeutii profesionisti si de cuplurile fericite din intreaga lume. Dr. Harville Hendrix si Dr. Helen LaKelly Hunt te invata cum sa reinvii romantismul in cuplul tau si cum sa elimini negativitatea din interactiunile zilnice, pentru a te ajuta:• Sa descoperi adevaratele motive care au dus la alegerea partenerului tau actual• Sa elimini lupta pentru putere care distruge intimitatea in cuplu• Sa inveti sa-l asculti cu adevarat pe celalalt, si sa te simti, la randul tau, ascultat si inteles• Sa aduceti rasul si joaca in relatia voastra• Sa incepeti vindecarea experientelor copilariei timpurii prin deprinderea de noi comportamente• Sa deveniti cei mai buni prieteni• Sa definiti o viziune comuna a relatiei voastre ideale Este un instrument de lucru pentru cei care au inteles ca relatia de cuplu poate fi cel mai important motor in dezvoltarea personala si baza unei vieti fericite si pline de succes pe toate planurile. Deveniti cel mai conectat cuplu folosind acest ghid revolutionar, care combina stiinta comportamentala, psihologia profunzimii, teoria invatarii sociale, terapia Gestalt si neurostiinta interpersonala pentru a va ajuta, pe tine si pe partenerul tau, sa va recapatati bucuria vietii, sa sporiti apropierea dintre voi si sa traiti implinirea unei relatii profunde si vindecatoare. Ce faceti cand in relatia voastra nimic nu mai e "ca la inceput"? Cinele incantatoare in doi, orele care pareau clipe in care va impartaseati secrete si va povesteati pretioase amintiri, noptile voluptuoase care nu pareau nicio- data de ajuns sunt undeva departe, intr-o lume paralela la care pare imposibil sa mai ajungeti acum. Daca ati trecut prin asa ceva vreodata si in momentul de fata pare ca ati pierdut, nu renuntati. Orice ar spune unii, stiinta relatiilor interpersonale s-a dezvoltat intr-atat incat sa va ajute sa vindecati aceste rani si sa va reconectati intr-o dimensiune a iubirii mai profunda si mai autentica decat ati trait vreodata. E adevarat, trebuie sa depuneti un anumit efort, dar ce lucru important pe lumea asta poate fi dobandit altfel? Efortul consta in a parcurge cu simt de raspundere cele 12 sesiuni de lucru din Jurnalul de cuplu alcatuit de Dr. Harville Hendrix si Dr. Helen LaKelly Hunt, un instrument care a salvat deja mii de relatii din toata lumea.  Pentru a incepe, aveti nevoie de:• Doua exemplare ale Jurnalului, cate unul pentru fiecare;• Cartea Primeste iubirea pe care o doresti semnata de Dr. Harville Hendrix si Dr. Helen LaKelly Hunt;• Hotarare, rabdare si incredere ca problemele se pot rezolva. Nu luati nicio hotarare decisiva in legatura cu relatia voastra inainte de a trece prin cele 12 sesiuni. Veti avea o cu totul alta perspectiva dupa aceasta experienta care va poate salva. Societatea a institutionalizat permisiunea pentru divort, urmand dorinta copilareasca de a avea o relatie ideala, lipsita de conflict, ceea ce reprezinta o distorsiune a procesului natural. Divortul si despartirea nu rezolva problemele relatiei. Putem scapa de partenerii nostri, dar problemele noastre raman si le transportam in urmatoarea relatie. Divortul nu este compatibil cu intentiile naturii. [...] Iubirea romantica este facuta sa se termine. Este lipiciul care leaga initial doi oameni incompatibili, astfel incat ei sa recreeze scenariile din copilarie si, intr-un final, sa descopere iubirea si grija de care au nevoie de la cineva care pare o copie a parintilor. Pentru a restaura experienta conectarii fericite, relatiile noastre trebuie sa creasca dincolo de stadiile iubirii romantice si al luptei de putere.[...] Schimbarea este catalizatorul vindecarii. Schimbandu-ne pentru a-i oferi partenerului ceea ce are nevoie, ne vindecam propriile rani. Propriul nostru comportament s-a nascut ca raspuns la privatiunile concrete din viata noastra, reprezinta modul in care ne-am adaptat la pierdere. Oferindu-i partenerului ceea ce ne este cel mai greu sa dam, suntem nevoiti sa scoatem la lumina sinele nostru ascuns, sa ne asumam trasaturile pe care ni le-am reprimat (in loc sa le proiectam asupra partenerului) si sa reinsufletim acele parti atrofiate din noi. Cand ne schimbam comportamentul pentru a-i raspunde partenerului, il vindecam pe el si ne vindecam si pe noi. - Autorii..

"Razboi!” Cuvant magic pentru unii: cuceriri, desfatari, dar mizerie pentru cei ce l-au facut cu adevarat, cu tot cortegiul lui de nenorociri.Luptand in "Centrul Studentesc” pentru intrarea in actiune, ne dam seama ca neutralitatea distrugea in noi orice sentiment de demnitate, fiindca atunci cand popoare intregi isi trimisesera soldatii sa lupte contra armatelor teutone si sa-si dea viata pentru patria lor, politicienii nostri se targuiau pentru cuceriri teritoriale. In asteptare, Ministerul Finantelor isi umplea tezaurul cu aur prin taxa de export, cu care mosierii vindeau vagonul de grau pentru englezi, la pretul de 500 lei aur.Viata lui Corneliu Gancevici a fost efervescenta si a lasat urme adanci in domeniul medical, pe care nu l-a parasit niciodata. In anumite perioade ale vietii, indiferent de opiniile politice, si-a facut datoria ca militar fata de tara si, in egala masura, nu si-a abandonat convingerile militante. Memorialistica sa din Razboiul de Intregire scrisa, totusi, la inceputul anilor `60, prezinta realitatea dura a razboiului, tusata si mai intunecat de convingerile revolutionare intime. Oameni corecti si oameni incorecti, eroi si sacrificii, escroci si combinatii veroase, toate au existat si s-au perpetuat. Prin ochii medicului, toate capata o alta dimensiune, in care finalul nu poate fi decat o societate egalitara. Visul i s-a implinit, desi nu stim daca realitatea postbelica a celui de-Al Doilea Razboi Mondial i-a implinit asteptarile. Oricum, la 25 de ani orice om are asteptari si este inclinat spre actiuni revolutionare. Poate tocmai de aceea amintirile sale de razboi, pline de oameni, fapte si intamplari, sunt atat de critice, dar extrem de incitante...

A ține un „jurnal de idei“ a fost preocuparea constantă a lui Noica începând din 1939, anul primelor notații pentru viitorul Jurnal filozofic, publicat în 1944. Știm că până în 1958 umpluse nouă caiete cu însemnări și reflecții, caiete care s-au pierdut. În anii de detenție politică (1959–1964), Noica, desigur, n-a mai făcut însemnări. După moartea lui (1987), s-au găsit, pe lângă un caiet din 1958 abia început, șase caiete și agende acoperind perioada 1965–1987. Ele au fost descifrate și publicate sub titlul Jurnal de idei în 1990. Volumul de față reia cu minime modificări acea ediție.Notațiile Jurnalului – acumulări de atelier în vederea unor viitoare cărți, încercări succesive de definire și nuanțare a ideilor filozofice proprii, cugetări, aforisme, comentarii de lectură, însemnări autobiografice – dau simultan o impresie de policromie și coerență. Autorul își alimentează și verifică ideile-obsesie recurgând la cele mai diverse discipline, de la matematică și logică până la științele naturii, teologie sau arte, dar în desfășurarea aceasta speculativă există o perfectă armonie internă.Jurnalul de idei este cea mai bună introducere în gândirea lui Noica, în sistemul său filozofic și chiar în Weltanschauung-ul și psihologia sa...

Jurnal de la şaisprezece ani şi Adolescentul sunt două dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata. Fie că e vorba de agonia bunicului, evocată deopotrivă cu compasiune şi exasperare, fie că e rememorată iubirea interzisă, platonică pentru un coleg de liceu, regăsim în aceste pagini câteva dintre temele care l-au urmărit pe Kawabata de-a lungul vieţii: sentimentul pierderii ireversibile a celor dragi, singurătatea, dificultatea de a surprinde adevărurile ultime, fragilitatea dragostei.„Ceea ce mi s-a părut cel mai straniu când am descoperit jurnalul a fost faptul că nu-mi aminteam deloc de viaţa de zi cu zi povestită aici. Dacă nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi dispărut? M-am uitat în urmă după amintirile vechi şi m-am gândit la ce pierd oamenii odată cu trecutul lor.Şi acum mi se pare straniu faptul că am trăit zilele astea şi nu-mi amintesc de ele – prima dintre problemele pe care le prezintă Jurnalul. Chiar dacă nu-mi aduc aminte de zilele astea, nu-mi vine să cred că pur şi simplu au dispărut, ori s-au pierdut undeva în trecut. Dar Jurnalul nu este o lucrare despre memorie sau lipsa ei. Nu e nici un comentariu asupra semnificaţiei timpului şi a vieţii. Am certitudinea, însă, că pentru mine este un punct de reper, un indiciu.“ (Yasunari KAWABATA)..

Reflecţiile unui cititor pasionat asupra unui an al cărţilor. În vreme ce călătorea la Calgary, Alberto Manguel a fost frapat că romanul pe care îl citea (Goethe, Afinităţi elective) părea să reflecte haosul social al lumii în care trăia. Un articol din ziarul acelei zile era brusc pus în lumină de un pasaj din roman, o lungă reflecţie stârnită de un singur cuvânt. Atunci a hotărât să păstreze aceste momente, recitind o carte în fiecare lună, alcătuindu-şi astfel Jurnalul, de o voluptate molipsitoare a lecturii, care ca orice literatură de calitate, reprezintă un adevărat festin intelectual pentru gândire. O idee elegantă şi binevenită, pe subiectul miracolului minor care se petrece ori de câte ori deschidem o carte şi o lume prinde formă în mâinile noastre.Jurnalul de lectură: un volum de note, gânduri şi impresii de călătorie despre prieteni, despre evenimente publice şi personale, provocate toate de lectura sa. De la Don Quijote (august) la Insula Doctorului Moreau (februarie) şi la Kim (aprilie), Manguel ne poartă printr-o aventură unică în literatură şi în viaţă şi demonstrează cum, pentru cititorul pasionat, una nu poate fi separată de cealaltă.Un Don Juan al cărţilor? Un jurnal elegant eliptic şi confuz contemporan, despre oraşe revizitate şi cărţi recitite. Manguel? Un strălucit causeur şi conferenţiar pe toate continentele.„Lecturile sale sunt eclectice, de la H.G. Wells la Conan Doyle, de la Margaret Atwood la Kipling şi Goethe, trecând prin Chateaubriand, Virginia Woolf şi Chesterton. Manguel găseşte un deliciu în alcătuirea listelor, fie ele de autori preferaţi de romane poliţiste, de oameni de ştiinţă, de nebuni sau de eroi ai literaturii. Jurnalul său este o mină de aur a «Neaşteptatului», iar personalitatea sa caldă şi profund cultivată îi va vrăji pe toţi cei care se dau în vânt să citească şi să reflecteze.“ Publishers WeeklyBinecunoscut antologist, traducător, eseist, romancier şi editor, Alberto Manguel a primit ordinul Chevalier de L’Ordre français des Arts et des Letrres...

Îți place lectura? Hai s-o facem și mai distractivă!Cărțile din seria Jurnal de lectură pentru clasele a II-a, a III-a și a IV-a propun o altfel de abordare a textului literar și nonliterar. Selecția textelor și a exercițiilor propuse pentru fiecare unitate e făcută în așa fel, încât copiii care le parcurg vor dobândi abilități specifice de lectură. Volumele respectă cerințele programei școlare și particularitățile de vârstă ale elevilor din clasele primare și cuprind:povești de autori clasici, dar și contemporani;exerciții de înțelegere a textului;exerciții de caracterizare a personajelor;exerciții de realizare a unei hărți a textului și de extragere a ideilor principale;exerciții de transcriere;recomandări de lectură;mic glosar de termeni noi și exerciții de însușire a proverbelor.Volumele fac parte din bibliografia de concurs comunicare.ortografie.ro, organizat de Asociația InteligenT, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale...

Îți place lectura? Hai s-o facem și mai distractivă!Cărțile din seria Jurnal de lectură pentru clasele a II-a, a III-a și a IV-a propun o altfel de abordare a textului literar și nonliterar. Selecția textelor și a exercițiilor propuse pentru fiecare unitate e făcută în așa fel, încât copiii care le parcurg vor dobândi abilități specifice de lectură. Volumele respectă cerințele programei școlare și particularitățile de vârstă ale elevilor din clasele primare și cuprind:povești de autori clasici, dar și contemporani;exerciții de înțelegere a textului;exerciții de caracterizare a personajelor;exerciții de realizare a unei hărți a textului și de extragere a ideilor principale;exerciții de transcriere;recomandări de lectură;mic glosar de termeni noi și exerciții de însușire a proverbelor.Volumele fac parte din bibliografia de concurs comunicare.ortografie.ro, organizat de Asociația InteligenT, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale...

Jurnal de librar..

„Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. Așa a spus, la un moment dat, un cititor și i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte și vezi realitatea. Vezi omul din spatele cărților și oamenii pe care îi întâlnește zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citește cărți și nu gânduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alți ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrietenești cu primul librar care îți va ieși în cale și să-i mulțumești pentru răbdare, pentru zâmbet și chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienți nehotărâți, țârâitul telefonului și cutia cu noutăți ce trebuie etichetate și puse la raft, nu a reușit să o așeze la locul ei.” (Andreea Ban – Serial Readers)„Jurnal de librar a fost, la început, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecărei povestiri legate de ceea ce mi se întâmpla la muncă pe care o puneam pe Facebook nu atât din dorința de a arăta ce amuzantă e viața de librar, ci mai mult sperând că publicul larg, consumatorii de carte și nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt și mai puțin un „ah, ce frumos, stai toată ziua și citești și mai iei și salar”. Nu, n-ai nici măcar voie să citești la muncă în cele mai multe locuri. Și dacă ar fi așa, salariul nu e deloc de invidiat.” (Anca Zaharia)..

Perioada sarcinii reprezintă o etapă unică și specială în viața unei femei. În cele 9 luni de sarcină, viitoarea mămică experimentează senzații nemaiîntâlnite, dar trece și prin schimbări fizice și emoționale. Jurnalul o însoțește pe mămică în această călătorie experiențială. Astfel, îi permite să-și așearnă pe hârtie toate gândurile, emoțiile și amintirile și să țină evidența aspectelor practice din timpul sarcinii...

Găsiți pacea și calmul oriunde v-ați afla, practicând simpla și puternica artă a mindfulnessului.În lumea agitată de astăzi, găsirea unui loc fizic și mental al păcii și al calmului în mijlocul solicitărilor, aflate adesea în conflict, venite din partea profesiei, a familiei și a prietenilor, poate fi o provocare. Mindfulnessul vă oferă mijloacele simple și practice care vă pot ajuta să vă distanțați de zgomotul zilnic și să vă recăpătați liniștea, oriunde v-ați afla.Minunat ilustrată, având pagini în care vă puteți nota gândurile, Jurnal de mindfulness oferă o introducere în această practică și exerciții simple pe care le puteți face fie că stați la birou, fie că vă aflați într-un tramvai plin de călători sau așteptați la coadă, la supermarket. Acest jurnal este companionul vostru indispensabil, care vă ajută să vă bucurați de zile mai liniștite, fără stres.Corinne Sweet este psiholog, psihoterapeut și autor de nonficțiune, printre cărțile ei numărându-se Change Your Life with CBT. Ziarist și realizator TV, se bucură de multă apreciere ca autor de lucrări de self-help, iar mindfulness este unul dintre domeniile ei de specializare.Marcia Mihotich este grafician și ilustrator și lucrează în Londra, iar printre clienții ei se numără The School of Life, Donna Wilson și The Guardian. Este, de asemenea, director de creație la Rosy Lee Tea London...

Cuvânt înainte de: George Banu, Vasile Sebastian Dâncu, Ovidiu ŞimoncaPostfață de Bogdan ComaroniÎl admir pe Octavian Hoandră pentru că s-a întors la scris, la un scris nonficţional despre izolare, singurătate şi prietenie, după ani lungi de navetă Cluj-Bucureşti, pentru a realiza emisiuni de televiziune. Întoarcerea la scris s-a petrecut exact într-o perioadă tulbure, ciudată, când am stat izolaţi în case şi peste noi au curs stări de urgenţă şi de alertă. Nu-i simplu să fii lucid timp de două luni, să încerci să nu fii copleşit de panică, de groază sau de resemnare. (Ovidiu Șimonca)* * *(…) am crezut că prietenul meu Tavi este un sceptic. Dar îmi dau seama că m-am înșelat. Uneori mi s-a părut că scepticismul din poezia și eseurile sale nu este o formă de depresie artistică sau rezultatul unei experiențe de letargie sufletească, ci este mai ales o modalitate de a căuta echilibrul între trecut și prezent, între suflet și minte, că face mereu un fel de radiografie, în sens blagian, a unei memorii culturale care crede el că se reflectă în matricea individuală, cel puțin în personalitatea marilor spirite. (Vasile Sebastian Dâncu)* * *Cât de sensibile și vii pot fi asemenea observații unde generalul și particularul se confundă, se înmănunchează și totodată conservă seducția distanței!… Tavi scria, la rândul său, un mic tratat fragmentar Despre România, de care, astfel, mă regăseam apropiat, informat și, implicit, mai puțin străin. Aceste scrisori mi-au permis să rămân în intimitatea țării pe care o frecventam asiduu în ultimii ani și de care, grație lor, nu mă îndepărtam! (George Banu)* * *Octavian Hoandră nu a dat online-ului numai un jurnal de suflet, când mai vesel, când mai trist, ci un document cu valoare jurnalistică, literară și, foarte important, istorică. Citindu-l, în această carte cât o viață, ieșită de sub fizicul tipar de altădată, o să înțelegeți exact ce vreau să spun. (Bogdan Comaroni)* * *Ne trăim viața plini de speranță, fără să ne gândim la ce ne spune Aristotel, adică să nu ne dorim doar plăcere, ci mai ales absența suferinței… Deodată, cutremurul pande­miei ne face să constatăm că așa-zisa fericire și plăcerea nu sunt decât himere, iar realitatea „căzută” dintr-o dată peste noi nu este altceva decât frică, durere și moarte. Ce ne rămâne de făcut? Să ne ascundem în case, să ne ferim unii de ceilalți, să ne urâțim viețile. Noroc că suntem o generație care și-a trăit viața. Ne-am trăit copilăria și tinerețea, așa că avem ce să ne amintim. Ne reluăm și ne frunzărim amintirile, recitim, descoperind și subliniind alte și alte pasaje din cărțile care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Literatura își capătă locul ei datorită sensului pe care îl dă vieții noastre. Iar între timp viețuim și scriem gândind. Atâta cât ne este îngăduit. (Octavian Hoandră)* * *OCTAVIAN HOANDRĂ este jurnalist editorialist la Evenimentul zilei și realizator al emisiunii de politică și cultură „Realitatea românească” – Realitatea TV.Cărți publicate: Dreptul la frică (roman), Editura Exe, Cluj-Napoca, 1992; Praful roșu (proză scurtă), Editura Arhipelag, Târgu-Mureș, 1995; Eclipsa de la capătul tunelului (publicistică), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996; Vremea hienelor (publicistică), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007; Cum a murit România, cum am murit eu (publicistică), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010; Jurnal la Klausenburg (poeme), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Journal à Klausenburg (poeme), Éditions Edilivre, Paris, 2013; Opiniile unui străin absolut (eseuri), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Ianuarie și alte amărăciuni (poeme), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Fiecare pustiu cu vorbele lui (poeme), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014; Les Opinions d'un étranger absolu (essays), Éditions Edilivre, Paris, 2014...

„E tânăr şi foarte viu, plin de energie, ca un rocker adevărat, dar când te aştepţi mai puţin îl surprinzi bântuit de spaima că îmbătrâneşte şi moare. E un poet care face proză în forţă, ca la sală, ca pe biţă sau motor, care aici, în Banat, sunt bicicleta şi motocicleta; narează, descrie, construieşte, dar când te aştepţi mai puţin îl vezi cum trage un ştamplu (păhărel, aici, în Banat) de lirism. E frust, chiar dur şi necruţător cu tot ce vede în jur şi în el, dar când te aştepţi mai puţin scapă un gest sau o vorbă de mare delicateţe. E bărbătos şi infantil, brutal şi tandru. E prinţ şi cerşetor, erou şi loser absolut în lumea lui, aşa cum o vede, cum o trăieşte sau o imaginează. O lume de la marginea marginilor (cartiere timişorene, periferii de metropole, sate din pustă), cu oamenii ei neştiuţi sau uitaţi. Toate (locuri, chipuri, vorbe) l-au aşteptat pe el, pe Borco Ilin, să le descopere şi reînvie, ca să intre într-o carte. Ca să intre în cărţi, cu toate atuurile. Între care, mai de preţ, îmi par a fi două: al noutăţii lumii pe care o dezvăluie şi al limbii pe care o caută. Deşi el spune că nici una din ele, nici româna, nici sârba, nu l-au găsit. Pusti nas, Borco! Lasă-ne, Borco, n-ai dreptate, fiindcă le-ai găsit pe amândouă în limba fără pereche a literaturii pe care tocmai ai scris-o.“ — ADRIANA BABEȚIBORCO ILIN (1975, Timișoara) este un scriitor bilingv (română, sârbă), jurnalist cultural, muzeograf-PR al Muzeului Satului Bănățean Timișoara, membru al Uniunilor Scriitorilor din România și Serbia, membru al Asociației de Științe Etnologice din România, doctorand al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte și Design, cu un subiect centrat pe fotografia antropologică, în rol de promotor cultural-muzeografic. Publicații în limba română: Adio, gondolier, vin caii, Brumar, 2009, poezii; Așteptăria, Brumar, 2015, proză scurtă; De azi se moare altfel, Brumar, 2016, poezii; Nescriși, nemuriți, Brumar, 2020, poezii (Premiul pentru poezie al USR, filiala Timișoara); Al cincilea anotimp, album și texte de proză (marketing cultural), Brumar, 2017; Memoria albă, album și texte de proză (marketing cultural), Brumar, 2020; Toamnele noastre, doamnele, album și texte de proză, Brumar, 2020. Volume de poezie publicate în limba sârbă: Nu i-aș ierta nimănui tăcerea, 1999 (volum colectiv), Uniunea Sârbilor din România; La nord de suflet, 2001, Uniunea Sârbilor din România; Mai înspre nord, 2003, Uniunea Sârbilor din România...

In jurnalul sau de razboi, poeta Hanny Michaelis isi descrie viata de eleva la un liceu de limbi clasice din Amsterdam, ca fata in casa si in clandestinitate, ascunzandu-se de nazisti. Din ziua in care a inceput sa tina un jurnal, amenintarea razboiului care se apropie este prezenta in mod vizibil. Despartita de parintii ei, incepand din august 1942 s-a ascuns la diverse familii protestante drept-credincioase, sub un nume fals si aflandu-se tot timpul in pozitia subordonata de fata in casa: un soc cultural enorm. Ani de-a randul nu stie nimic despre soarta parintilor ei, desi se teme de ce este mai rau.Michaelis vede cum i se duc anii tineretii, plini de frica, neliniste si stagnare emotionala. Cea mai importanta con!solare si-o afla in scris: in poeziile pe care le face, dar mai ales in jurnal, unde isi etaleaza povestile de dragoste si intelectul patrunzator...

„Ce dimineaţă frumoasă, cât de tăcut şi de liniştit e totul, dar eu ştiu că va fi război.Război!Soarele străluceşte şi va fi război! Vai, de ce nu sunt eu rege? M-aş duce peste tot, aş vedea totul, aş vorbi cu soldaţii şi aş rămâne printre ei până ar ajunge să mă adore şi ar pleca bucuroşi la luptă în numele meu – aş fi o realitate în rândurile lor, nu un nume!Aş vrea să fiu eu rege – poate aş fi un rege rău, dar n-aş îngădui să se spună minciuni pe seama mea, i-aş obliga pe toţi să-şi facă datoria de dimineaţa până seara, cu cuvinte aspre şi fapte şi mai aspre dacă ar fi nevoie – nu e vremea să ezităm sau să încercăm experienţe, e vremea pentru acţiune, acţiune fără ocolişuri, clară, hotărâtă! Orice ezitare şi lipsă de vlagă pun în primejdie ţara.“„Ediţia de faţă reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puţin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieţii mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuşi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – şi uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu puteau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prinţului moştenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei politice româneşti în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulţumim cu versiunea trunchiată şi edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda...

„Ce dimineaţă frumoasă, cât de tăcut şi de liniştit e totul, dar eu ştiu că va fi război. Război! Soarele străluceşte şi va fi război!Vai, de ce nu sunt eu rege? M-aş duce peste tot, aş vedea totul, aş vorbi cu soldaţii şi aş rămâne printre ei până ar ajunge să mă adore şi ar pleca bucuroşi la luptă în numele meu – aş fi o realitate în rândurile lor, nu un nume!Aş vrea să fiu eu rege – poate aş fi un rege rău, dar n-aş îngădui să se spună minciuni pe seama mea, i-aş obliga pe toţi să-şi facă datoria de dimineaţa până seara, cu cuvinte aspre şi fapte şi mai aspre dacă ar fi nevoie – nu e vremea să ezităm sau să încercăm experienţe, e vremea pentru acţiune, acţiune fără ocolişuri, clară, hotărâtă! Orice ezitare şi lipsă de vlagă pun în primejdie ţara.“„14/27 august 1916: ziua intrării României în Primul Război Mondial. Este şi ziua când regina Maria începe să-şi ţină jurnalul, pe deplin conştientă că trăieşte un moment de maximă semnificaţie, atât pentru ţară, cât şi pentru propriul său destin. Titlul Jurnal de război ne aparţine şi necesită, poate, o precizare. Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toţi aceşti ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» şi umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice (nu era regină domnitoare, ci doar soţie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma şi în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei.Volumul prim al Jurnalului de război se încheie în preajma marilor bătălii din vara anului 1917. Vor urma încă două volume. Pe regină o aşteaptă momente de triumf, dar şi noi şi teribile încercări.“ (Lucian BOIA)„Ediţia de faţă reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puţin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieţii mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuşi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – şi uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu pu-teau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prinţului moştenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei poli-tice româneşti în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulţumim cu versiunea trunchiată şi edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceştia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian BOIA) Jurnal de război (II) Jurnal de război (III)..